"Fâl-fâl, fâl-fâl…" – "Ce veşti ne aduci, vulturule Chill?!!!"
Tropa-trop, tropa-trop…" – "Aveţi o depeşă, domniţă!"
Cling-cling, cling-cling!" – "Poştaaaa!"
Ţrrrrrrrr, ţrrrrrrrr…" – „Alo?!? Hai să-ţi spun… "

Porumbei, poştalion, fum (la indieni), cod Morse, poştaş cu sau fără bicicletă, telegraf, telefon, internet etc. sunt doar câteva metode descoperite şi folosite până acum de om pentru a comunica la distanţă. Nevoia de a ţine legătura cu cei care se află la depărtare l-a făcut să devină inventiv şi creator.

Prin proiectul propus de Echipa Naţională de Lupişori, pe 22 februarie, zi care la nivel internaţional poartă numele de Thinking Day, lupişorii au fost invitaţi şi ei să depăşească graniţele haiticului şi să devină mesageri ai unui gând bun, al unui îndemn de mai bine către cercetaşii de vârsta lor din celelalte centre.

Este primul proiect de o asemenea anvergură la nivel de ramură, propunându-şi să înlesnească comunicarea dintre cei mai mici cercetaşi care, înafara Campului Naţional de Lupişori, ajung rar să se întâlnească pentru a se cunoaşte şi desfăşura activităţi în comun.
Lăbuţele pe condei!

Primele întâlniri din cadrul proiectului au adus cu ele o undă de parfum desprinsă parcă din cutiuţa cu scrisori legate cu pănglicuţă a bunicelor. Liderii au evocat vremurile în care nu era chiar atât de lesne şi la îndemâna oricui să comunice la distanţă, vremuri în care nu exista telefon sau internet, comunicarea făcându-se prin scrisori trimise prin porumbei voiajori sau cu ajutorul cailor. Prinşi de poveste, lupişorii, care până acum nu scriseseră în viaţa lor decât bileţele colegilor de clasă sau scrisori fictive unor personaje imaginare la orele de limba română, şi-au dat toată silinţa să compună cele mai frumoase scrisori corespondenţilor lor din ţară.

Şi s-au pus pe treabă. Întrucât „scripta manent" („ce-i scris rămâne"), au învăţat de la lideri ce elemente trebuie să compună o scrisoare, şi-au căutat cuvintele şi le-au aşternut întâi pe ciornă. Apoi şi-au rafinat discursul, folosind cu grijă o caligrafie încă neviciată pentru a transpune pe „curat" sentimente, gânduri, impresii şi experienţe cercetăşeşti. Bineînţeles că fiecare scrisorică a fost împodobită măcar de un desen plin de culoare, dacă nu cu tot felul de brizbizuri specifice vârstei, de lângă care nu putea să lipsescă măcar un obiect cât de mic ca suvenir.

Scrisorile, pregătite de unii cu migală, de alţii cu stângăcie, au fost puse la poştă în aceeaşi zi, cu o săptămână înainte de 22 februarie. Unii dintre lupişori au avut chiar norocul de a primi explicaţii şi de a vedea de unde începe drumul depeşelor. După care… s-au pus pe aşteptat. Oare din ce colţ de ţară va veni poştalionul şi pentru ei?

Din fericire nu au avut mult de aşteptat şi… Ding-dong! Poştaşul a sunat şi la uşa lor! După emoţia aşteptării şi-a făcut loc emoţia descoperirii. Şi nu ştiu cum au suportat trecerea timpului până la întâlnirea haiticului din 22 februarie, dar ce e sigur e că toţi au fost nerăbdători să descopere ce surpriză a ascuns şi plicul din mâna colegului de patrulă. Emoţii, mirări, comparaţii, bucurie, exclamaţii… o paletă de sentimente plină de culoare, trăiri pline de frumuseţe pură…

Din spatele frontului sau din linia întâi, lider sau lupişor, cu suflet vibrând, sperăm şi într-o a doua ediţie care să ne apropie din nou.

Aşa cum promitea coordonatoarea proiectului, Roxana Boltaşu, Lupişorul Mesager a însemnat: 

– 326 de scrisori
– 326 de gânduri frumoase
– 326 de aventuri trăite
– 326 de inimi care au bătut în ritmul marilor aşteptări
– 326 de cadouri trimise către un prieten
– 326 de poveşti scrise cu mult drag
– 326 de obiecte confecţionate de 652 de mâini dibace
– 326 de cutii poştale care au aşteptat să fie umplute
– 326 de … lista ar putea continua …

Flori Budău, Lider lupişori