A fost odată …

    Fiecare camp(„tabara de vara”) care a trecut se află sub semnul lui „a fost odată”. Fiecare are povestea proprie, întâmplările, aventurile, împlinirile şi nereuşitele lui. Aşa a fost şi campul nostru din vara asta, petrecut la Mereşti, în Cheile Vârghişului. După ce, de-a lungul anilor, am trecut prin „Ordinul Templierilor”, „Olimp” sau „Maşina Timpului”, vara asta am avut parte de „OZN la noi în sat”. La finele lui cuptor exploratorii (tineri intre 14-18 ani) şi-au ocupat „satele” din provinciile istorice şi, printre multe altele, au ucenicit într-ale îndeletnicirilor tradiţionale: au făcut caş din lapte proaspăt, măşti din lemn şi scoarţă de copac, au migălit cusături şi au confecţionat podoabe din lut. Jocurile „olimpice” i-au provocat la probe ca: 50 m plat la trasul buşteanului, cosit viteză şi făcut căpiţe, aruncarea la ţintă cu … mămăligă şi nelipsita trântă voinicească, purtată cu bună cuviinţă şi răşpect ( a se citi fair-play). Toate artefactele rezultate din ateliere au fost valorificate într-un târg ad hoc, urmat de un veritabil spectacol de Tezaur folcloric, conţinând toate ingredientele: cântec, joc şi voie bună.
    Ca în orice poveste care se respectă au apărut şi momentele culminante. Atmosfera patriarhală a fost tulburată de extratereştrii (seniori şi lideri) care au invadat populaţia exploratorilor băştinaşi aducând cu ei jocuri de noapte, escaladă, coborâre în tiroliană, „rafting” pe plute din peturi, nelipsitul hike („traseu montan”) şi multe altele.
    Adevărata încercare, însă, a constituit-o participarea la toate activităţile a doi gazetari  de la revista National Geographic. Simpatici şi pasionaţi, dornici de aventură şi curioşi faţă de lumea nouă cu care făceau cunoştinţă, s-au implicat în tot ceea ce s-a petrecut acolo, în încercarea de a reda totul privit din interior. Grea misiune. Nu pentru că n-ar fi ştiut ei cum s-o facă, dimpotrivă, ci pentru că, după părerea noastră, un camp este doar o fărâmă din tot ce înseamnă cercetăşie. Şi ar fi nevoie de o mult mai lungă documentare pentru a cuprinde toate aspectele importante şi a reda fidel spiritul mişcării scout. Şi de mult mai mult timp, pe care ei nu l-au avut. Legăturile de prietenie care s-au creat ne fac însă să credem că vor fi, de acum înainte, ambasadorii noştri ai tuturor şi că, oriunde vor merge, vor avea o vorbă bună despre noi.
    Sfârşitul campului ne-a găsit ca întotdeauna puţin trişti: o altă vară care trece, o altă poveste care se sfârşeşte, gândul că următoarea aventură e, vai, atât de departe şi sentimentul că fiecare a adăugat la marele puzzle al vieţii sale frânturile de amintiri ale campurilor trecute.

CL „Orion” Miercurea-Ciuc   (Irina Groza )

Fotograf: Cristi Grecu (CL „Orion”)