Dragă mamă,

Nu o să îţi vină să crezi ce am făcut astăzi! Pentru prima dată am ieşit din campus şi am plecat toţi cercetaşii să explorăm Bucureştiul. Am fost atît de ocupat încît nu am mai avut timp să te sun. Îţi povestesc acum tot ce am făcut.

Ne-am trezit foarte de dimineaţă, am mîncat repede şi am mai primit un pacheţel pentru prînz. Pe urmă, un autobuz ne-a luat şi ne-a lăsat chiar pe o stradă din Bucureşti. Eram doar eu şi încă şapte copii, iar împreună formam o patrulă.

Am primit o hartă şi a trebuit să ajungem  în mai multe puncte desenate pe ea. La fiecare din ele urma să fim supuşi unor probe. Pe traseu am apucat să vedem şi Bucureştiul.

Mami, azi a fost foarte cald! Dar asta nu ne-a oprit să încercăm să ajungem în cît mai multe zone de pe hartă. Noi am început de la statuia Lupoaicei. Prima provocare a fost chiar foarte faină: a trebuit să jucăm toată patrula twistter. Dac-ai şti ce amuzant era cînd ne întindeam fiecare şi încercam să atingem cu mîna sau cu piciorul pe punctul indicat!

Am pornit din nou la drum şi am ajuns într-un mic parc frumos. Aveam să aflu mai tîrziu că se numea Grădina Icoanei. Aici organizatorii ne-au pregătit o provocare foarte tare! Ne-au legat cu baloane de tot corpul şi trebuia să trecem tîrîş pe sub cîteva sfori. Baloanele erau foarte fragile, aşa că am fost atent să nu le sparg.

Am ajuns la Ateneul Român. Aici a trebuit să facem dansuri sincronizate. Pe urmă am trecut pe la Sala Palatului unde am fost legaţi cu toţii la ochi şi a trebuit să ne găsim unul pe altul în ordinea în care am fost numerotaţi înainte. Însă nu am avut voie să ne strigăm, ci doar să ne facem semne pe mîini. 

Era trecut de ora 12 cînd am intrat  în parcul Cişmigiu.După ce ne-am plimbat puţin pe alei, am primit şi prima provocare. Am jucat frînghia războiului! Am fost împărţiţi în părţi egale şi fiecare grup a încercat să îi atragă pe ceilalţi de partea lor trîgînd de frînghie.

Ştii ce mi-a plăcut cel mai mult? Chiar ultima provocare. După o scurtă oprire în parcul din care se vede Palatul Parlamentului, am ajuns în altul. Era Parcul Carol, întocmai ca regele acela care a ajutat la dezvoltarea cercetăşiei în ţara noastră.  Aici am primit o busolă cu cîteva instrucţiuni pe care, dacă le urmăream corect ajungeam la un punct de control. Ne-a luat cam 40 de minute, am luat-o de două ori în direcţii greşite, dar în cele din urmă am ajuns unde trebuie.

Pe la ora 15 ne-am îndreptat cu toţii spre Universitatea din centrul Bucureştiului. Imaginează-ţi doar cum este ca din toate părţile oraşului să se îndrepte spre acelaşi punct cercetaşi cu eşarfe la gît! Am ajuns şi ne-am aşezat cu toţii într-un cerc uriaş. Eram 700 de cercetaşi care formau un cerc perfect! Aproape cît toată Piaţa Universităţii! Atmosfera monotonă a oraşului s-a schimbat imediat. Strigătele noastre se auzeau peste tot. Am cîntat cu toţii noul imn al cercetaşilor. Mami, a urmat ceva foarte frumos. Am fost ales să alerg în interiorul cercului, iar în momentul în care treceam pe lîngă cercetaşi toţi ridicau mîinile şi încercau să bată palma cu mine. Am făcut valuri ca pe stadion!

Ultimul lucru pe care l-am făcut în oraş a fost să ne aşezăm toţi cei 700 de cercetaşi în aşa fel încît să formăm cifra 100 şi o floare de crin. De la etajul unei clădiri, cîţiva fotografi ne pozau de zor. 

Mami, sînt obosit. Merg să mă culc. Nu îmi vine să cred că mai sînt doar două zile şi se termină! 

Cu drag,

fiul tău

 

Text şi foto de Bogdan Fechită