S-a terminat! Şapte zile la Naţional. Patru zile la Regional. Iar acum sînt aici. Acasă. Camera e la fel cum am lăsat-o. Pe dulapul din colţ stau cîteva cărţi pe care vreau să le citesc. Pe pat a rămas perechea de blugi care nu a mai încăput în rucsac. Geamul de la balcon e încă deschis. Sunt din nou acasă.
***
Nici nu ştiu la ce să mă gândesc mai întâi. Ultimele două zile au trecut ca un fulger. Parcă acum o clipă mă trezeam în cortul meu uriaş şi fugeam în ultimele cinci minute să prind micul dejun. Era ieri, dimineaţă. Ultima zi întreagă de camp.
A fost ziua în care ne-au vizitat specialiştii din diverse domenii şi de la instituţii care ne-au fost partenere pe perioada acestui camp. Am căutat galaxii pe cer, am aflat lucruri inedite despre Microsoft, am învăţat să facem fotografii şi am practicat jocuri serioase cu pietre.
Printre toate acestea, un cadru uşor ireal: cercetaşii, cu console în mâini, se joacă în aer liber pe playstation. Dar nici asta nu mai e ireal cînd realizezi că cercetasii învaţă prin joacă, iar câteva minute petrecute la consola unui playstation te ajută să descoperi tehnologia din spatele jocului.
Ştiaţi că cercetaşii au propiul lor sport? Tot în ultima zi întreagă de camp am descoperit cum se joacă ScoutBall. Două echipe cu eşarfele prinse la spate încearcă să puncteze cu o minge de volei la poarta celeilalte. Atenţie, însă! Dacă ai mingea în mînă şi un adversar reuşeşte să îţi ia eşarfa de la spate, atunci eşti eliminat. Cum se înscrie? Prin pase cu mâna către coechipieri, fiecare echipă va încerca să ajungă la poarta celeilalte unde, dacă nu va fi blocat de adversari, va pune mingea chiar pe linia porţii.
Clipele frumoase trec mereu cel mai repede, iar aşa s-a întîmplat şi cu această zi. E ora 20:30, iar cercetaşii se strâng de peste tot în faţa scenei. E ultimul lor moment împreună, ceremonia de închidere. Primul lucru pe care îl auzi aici e noul imn al cercetaşilor. Şi nu o dată, ci de două ori.
După ce ne-am încălzit cu imnul şi cu câteva momente oferite de liderii cercetaşi, a urmat un mult aşteptat concert susţinut de Connect-R. Punctul forte a fost, însă, festivitatea de premiere, moment în care fiecare Centru Local a primit o plăcuţă din partea preşedintelui ONCR, Bianca Neşiu-Bedreag.
A urmat deschiderea capsulei timpului. Într-un vechi cufăr au fost puse câteva obiecte care au marcat Centenarul din acest an. El va fi redeschis peste 100 de ani. Spre finalul ceremoniei a fost coborât şi drapelul României pe versurile imnului naţional. Noaptea se termină în stil cercetăşesc, în jurul unui foc imens de tabără.
Suntem pe 7 august, ultima dimineaţă în camp. Ne desfacem corturile, ne împachetăm bagajele, ne îmbrăţişăm prietenii şi ne luăm la revedere. Au fost şapte zile în care ne-am jucat, am învăţat şi am evoluat ca persoane. Însă aceste zile nu au un final, deoarece aventura cercetăşiei mereu va continua. Fiţi gata!
***
Sunt acasă. Camera e la fel, dar sufletul meu e schimbat. E plin de entuziasm, de energie şi de fericire. Vă mulţumesc, cercetaşi!
Text şi foto de Bogdan Fechită