Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.
Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.
______________________________________________________________________________
„În primele zile când mi s-a dat parcă tot timpul din lume, mi se părea că ce se întâmplă e ireal și nu am știut ce să fac cu el. Pe parcurs m-am trezit și mi-am dat seama că acum e momentul. Momentul să mă pun pe scris, momentul să pictez ce aveam de mult timp în minte, momentul să citesc toate cărțile și să vizionez toate filmele de pe listă sau să învăț, cât de puțin, să gătesc.
Avem noroc cu numeroasele teatre care au luat inițiativă și nu au lăsat cultura să fie înghițită de pandemie. Urmăresc cu plăcere spectacolele oferite în online și, în paralel, lucrez la scrierea unei piese de teatru.
În ceea ce privește viața de cercetaș, fac video-call-uri împreună cu patrula și încercăm să ne facem planuri de back-up pentru evenimentele pe care le așteptăm de atâta timp: campuri locale, Festivalul Luminii, hike-uri.”
Denisa Neațu, explorator, CL „Lotus” Tulcea
______________________________________________________________________________
„Plănuiesc să-mi redecorez camera zilele următoare, iar în felul acesta mă pregătesc și pentru decorațiunile pentru Festivalul Luminii. Cred că datorită cercetașilor am reușit să îmi dezvolt latura creativă și mă bucură că, deși sunt ocupată cu facultatea online, reușesc să îmi ajut Centrul Local.”
Irene Pampu, senior, CL „Lotus” Tulcea
______________________________________________________________________________
„Pandemia m-a surprins acasă cu părinții mei și spre deosebire de marea majoritate a celor din jurul meu, am ales să mă reîntorc la Cluj, orașul unde locuiesc în mare parte din timp. Cred că sunt de 4 săptămâni de când am reînvățat să locuiesc cu colegii mei de apartament. Gătim împreună, mâncăm de cină împreună și facem cu schimbul la mers la cumpărături. Cred că astea sunt momentele care îmi reamintesc de cercetășie: locuitul în cort timp de o săptămână cu colegii de patrulă, ideea de a mânca împreună și de a împărți mâncarea astfel încât să ajungă la toată lumea.
Facem sau nu camp de vară? Când ne vom revedea? Care va fi prima activitate față în față? Sunt întrebări la care nu avem răspuns. Nu știm cum și ce o să fie o vreme de acum încolo. Putem însă să ne adaptăm situației actuale, să ne implicăm în comunitățile noastre și să ajutăm chiar și câte un pic acolo unde putem. Indiferent că e o acțiune mică sau e o colaborare cu alte organizații, ca Uniți pentru Alba.
Timpul e mai relativ ca oricând și cred că e un moment bun să avem grijă de cei din jurul nostru și de noi, să fim curajoși și încrezători în puterile noastre, vioi și plini de însuflețire. „
Florina Pauleti, lider, CL „Axente Sever” Alba Iulia