Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.
Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.
______________________________________________________________________________
„Dacă îmi spunea cineva înainte că se poate face teatru online, probabil aș fi râs și aș fi susținut sus și tare că așa ceva este imposibil. Dar cum vremurile disperate necesită măsuri disperate, pandemia m-a surprins în garsoniera mea din București, cu o conexiune bună la internet și cu spațiul din sufragerio-dormitorul meu la dispoziție pentru a repeta zilnic în așa fel încât să nu rămân în urmă pentru stagiunea outdoor a teatrului la care lucrez.
Deși teatrul este o artă colectivă, cred că experiența asta îmi prinde bine. De la antrenamente fizice, la repetiții propriu-zise pentru statuile vivante pe care le am în repertoriu, întreg programul mă pune în situația de a fi propriul critic și a încerca să aduc produsul artistic într-o formă mult mai bună. Desigur, feedback-ul de la regizor este posibil, întrucât prin intermediul filmărilor, ne poate superviza evoluția. Ținem legătura prin call-uri video zilnice și primim mereu noi task-uri de îndeplinit.
Spre exemplu, acum, pe lângă momentele individuale, dansurile și monoloagele din spectacole, pregătesc o cercetare și o lucrare despre Grecia Antică. Am timp suficient și pentru exerciții fizice, pentru că un actor trebuie să își mențină rezistența, am timp și pentru studiu la chitara, pentru a citi tot ce mi-am propus să citesc de-a lungul timpului (deși nici o pandemie nu ar putea suplini timpul acesta), să încerc rețete noi și să încerc să îmi rezolv task-urile restante pentru celelalte activități în care sunt implicată.”
Andreea Stan, lider, CL “Lotus” Tulcea
______________________________________________________________________________
„În perioada aceasta mă număr printre cei care sunt nevoiți să ajungă la birou. Procesul de învățare e continuu și trebuie să ne asigurăm că rămâne așa indiferent ce obstacole întâlnește. Așa că folosindu-mă de lucrurile dobândite la cercetaș dau o mână de ajutor la transpunerea evenimentelor, trainingurilor și conferințelor în on-line.
În timpul pe care apuc să îl petrec acasă, am început să îmi bifez lucruri de pe lista de to-do, pe care le-am tot amânat până acum. Petrec mai mult timp în bucătărie și am reușit chiar să îmi organizez o mică grădină în balcon.
Trebuie să recunosc că lucrurile pe care le-am dobândit la cercetași mă ajută să trec mai ușor peste situația actuală și să caut partea pozitivă din ce se întâmplă. Anul acesta trebuia să mă deplasez împreună cu 400 de cercetași români în Polonia, însă din cauza COVID-19 evenimentul s-a amânat pentru vara anului 2021. Consider că a fost cea mai bună soluție pe care organizatorii puteau să o aleagă și mă bucur sincer că am mai primit încă 1 an în care pot organiza mult mai bine lucrurile și mă pot asigura că participanții vor avea parte de experiența vieții lor.”
Alex G Grigore, lider, Centrul Universitar București
______________________________________________________________________________
„Ceea ce păreau a fi trei săptămâni de incursiune temporală și spațială acasă, departe de cercetașii mei de la CUB, de facultate și de străzile Bucureștiului s-au transformat rapid într-o aventură pe frontul răbdării, un front delimitat de câteva ferestre, vreo patru pereți ici-colo și o ușă spre lumea de afară. Lumea de afară ce brusc și-a sucit coordonatele și ne-a aruncat înăuntru, acolo unde niciodată nu ne-am fi gândit că putem fi de ajutor.
Deși munții îmi lipseau mereu și suspinam adesea că din camera din Regie nu răsar Bucegii, după două săptămâni suferința mea a atins cote nebănuite. Așa că am campat în Curmătura Dormitorului și am aprins un mare foc pe YouTube, visând la zilele în care îmi voi topi iarăși talpa bocancilor la focul de tabără.
E cel mai bun moment să fim loiali, utili, disciplinați, curajoși și plini de însuflețire. Să înțelegem mai bine prima lege a cercetașului, „își pune interesele ţării şi colectivităţii deasupra celor personale” și să continuăm să facem fapte bune zi de zi, oricât de neînsemnate ar părea ele aici, din Creasta Biroului de Acasă.”
Daria Preda, senior, Centrul Universitar București