Ce este acest jurnal?
Am deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5 ore, s-au mobilizat grupuri de voluntari în peste 15 orașe, Gata Oricând! să ofere cazare și să transporte oameni care fug din calea războiului.
Mai mult ca oricând, în asemenea momente de criză, putem vedea cu claritate rezultatele și impactul programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare pentru răspuns rapid și acțiune în comunitate.
Tocmai de aceea, dincolo de cifre, rezultate și monitorizări în timp real, prin acest jurnal de frontieră, ne dorim să aducem mai aproape de voi experiențele personale ale cercetașilor activi în țară, poveștile, emoțiile și trăirilor lor autentice. Astfel, prin ochii lor, putem rămâne cu toții conectați la realitatea din teren.
Ce-am văzut?
Pe parcursul ultimelor săptămâni am trăit diverse stări și experiențe. La început, am identificat locuri unde ne-am putea implica și lucruri pe care le-am putea face, ca să ajutăm. Când am ajuns prima oară, în vama Isaccea – panică generală! Războiul începuse de puțin timp, iar lumea era alarmată și dezorganizată. Fiecare încerca să ajute în felul lui, dar comunicarea între părți era precară. Însă, ușor-ușor, oamenii au început să se mobilizeze și să pună lucrurile în mișcare. Vama era plină de oameni, unii mai veseli, alții extrem de panicați, cu ochii plini de frică. Nu știau pe cine să creadă sau cu cine să meargă mai departe. Nu poți simți emoția, empatia, dorința de a ajuta până nu îi vezi față-n față. La finalul fiecărei zile, sentimentul care ne oferă energie să continuăm este acela că, datorită ajutorului fiecăruia dintre noi, direct sau indirect, măcar o persoană este acum în siguranță.
Printre toți refugiații care au trecut granița, se aflau și vârstnici. Oameni care ieri se uitau la televizor, azi stau în frig și speră să scape de tot ceea ce se întâmplă. Mulți dintre ei aveau nevoie de îngrijiri medicale și încercam să îi transportăm cât de repede la ambulanță. Nu este ușor să fii acolo, însă trebuie să fii puternic deoarece acei oameni au mare nevoie de asta.
Ce-am făcut?
La început am ajutat la sala de sport din Isaccea, locul în care se strâng donații și sunt cazați refugiații în tranzit. Am pus umărul la cărat și sortat haine. Apoi, când Primăria Tulcea a organizat un cort de informare, am trimis voluntari.
Am montat corturi pentru refugiați, aproape de Isaccea și câțiva cercetași merg să se joace cu copiii într-un punct amenajat pentru ucrainenii din Tulcea. În continuare, în vamă oferim ajutor oricând putem, cu toate resursele pe care le avem la dispoziție.
Am rămas plăcut surprins de mobilizarea noastră, a românilor. Foarte mulți oameni s-au implicat, încă din prima zi, au donat, au oferit cazări, au sprijinit cum au putut. Sperăm ca mobilizarea din acest moment să fie doar un început, o deschidere către implicarea continuă a oamenilor și în alte cauze umanitare. Să nu mai fie nevoie de asemenea dezastre, pentru a scoate la iveală forța și capacitatea pe care o avem de a ne susține unii pe alții.
Este în continuare multă nevoie de ajutor. Orice ajutor, oricât de mic, contează. Fie că este vorba de o donație financiară, una materială sau timp oferit ca voluntar. Orice mână de ajutor contează. În plus, sentimentul avut atunci când ajuți pe cineva îți umple toată ființa și îți oferă speranță, pentru a continua să faci bine.
Cum ne poți susține?
Persoană fizică – ne poți susține printr-o donație, folosind formularul de aici.
Persoană juridică – ne poți susține completând contractul de sponsorizare pe care să îl trimiți la mihaela.girleanu@scout.ro.
Dacă îți dorești să te alături acțiunilor voluntare ale cercetașilor, nu ezita să contactezi cel mai apropiat centru local.
(sursa: Vlad Dragu – Centrul Local Lotus Tulcea, Organizația Națională Cercetașii României)