Ce este acest jurnal?
Am deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5 ore, s-au mobilizat grupuri de voluntari în peste 15 orașe, Gata Oricând! să ofere cazare și să transporte oameni care fug din calea războiului.
Mai mult ca oricând, în asemenea momente de criză, putem vedea cu claritate rezultatele și impactul programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare pentru răspuns rapid și acțiune în comunitate.
Tocmai de aceea, dincolo de cifre, rezultate și monitorizări în timp real, prin acest jurnal de frontieră, ne dorim să aducem mai aproape de voi experiențele personale ale cercetașilor activi în țară, poveștile, emoțiile și trăirilor lor autentice. Astfel, prin ochii lor, putem rămâne cu toții conectați la realitatea din teren.
Bună, mă numesc Ioana ( zis și Pingu). Sunt cercetașă de 9 ani, iar în ultima perioadă am fost unul dintre miile de omuleți care au ajutat la sortarea, împachetarea și trimiterea ajutoarelor umanitare peste graniță, în Ucraina.
Timp de 2 luni, am încercat să ajung cât mai des la depozitul coordonat de Mădălina Preda, EliVorbește și Fabrica de Fapte Bune, depozit ce a devenit un hub de fapte bune zilnice și un mare centru de reciclare de cutii din farmacii. Am trecut prin multe stări, de la bucurie că avem tot ce este necesar pentru transportul de donații, până la “Aoleu ce facem? E prea puțin lapte de bebe”.
Cred că una dintre cele mai mari bucurii a fost să merg la depozit într-o seară, cu un braț de cutii, și să văd locul atât de plin cu donații valoroase că nu aveai pe unde să calci.
Dacă cineva m-ar întreba ce am învățat eu acolo, i-aș spune că este foarte important să-ți dozezi eforturile, că puțin din de toate e mai bun, decât mult dintr-un singur lucru și că organizarea pe categorii te scoate aproape întotdeauna la capăt.
Ce am văzut?
De-a lungul acestei perioade, am văzut oameni din medii atât de diferite strânși într-un loc cu dorința de a ajuta, fiecare cum și cât poate. Oameni care până atunci nu mai fuseseră voluntari, dar care au realizat că facerea de bine e molipsitoare. Am văzut și oameni care treceau să-și ia doar strictul necesar, ca “să ajungă și la alții”. Am văzut cum se leagă prietenii și cum se formează rețele de oameni dornici să ajute mereu. Am văzut speranță..că vom reuși să facem tot ce ne propunem, împreună.
Ce am făcut?
Am sortat, triat, aranjat, calculat și adunat tone de paleți de haine, încălțăminte, produse de îngrijire, mâncare și alimente pentru bebeluși. Am învățat să fac paleți (skills for life- cine ar fi crezut?), să cer ajutor când nu știu să fac ceva sau când nu pot face singură. Am învățat că fiecare minut de ajutorare este la fel de valoros ca un pachet de biscuiți sau un sac de haine.
Am trecut prin toate emoțiile posibile: de la bucuria că încă un transport a plecat complet (și că mai avem cele necesare pentru următoarele), până la semi starea de panică – “aoleu ce trimitem?”. Se rezolva mereu cu ajutorul celor care veneau uneori, parcă chemați, fix când aveai nevoie de ei, și prin “hai, te joci cu mine?” al celui mai mic voluntar de acolo, de doar 4 ani.
Deși nu am avut un motto oficial, ceva ce cred că ne-a ghidat mereu la depozit a fost “Și când nu mai poți, mai poți puțin”.
Cum ne poți susține?
Persoană fizică – ne poți susține printr-o donație, folosind formularul de aici.
Persoană juridică – ne poți susține completând contractul de sponsorizare pe care să îl trimiți la mihaela.girleanu@scout.ro.
Dacă îți dorești să te alături acțiunilor voluntare ale cercetașilor, nu ezita să contactezi cel mai apropiat centru local.
Sursa: Ioana cunoscută și ca Pingu, Centrul Local CUB, București