Autor: comunicare

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

______________________________________________________________________________

„Dacă îmi spunea cineva înainte că se poate face teatru online, probabil aș fi râs și aș fi susținut sus și tare că așa ceva este imposibil. Dar cum vremurile disperate necesită măsuri disperate, pandemia m-a surprins în garsoniera mea din București, cu o conexiune bună la internet și cu spațiul din sufragerio-dormitorul meu la dispoziție pentru a repeta zilnic în așa fel încât să nu rămân în urmă pentru stagiunea outdoor a teatrului la care lucrez. 

Deși teatrul este o artă colectivă, cred că experiența asta îmi prinde bine. De la antrenamente fizice, la repetiții propriu-zise pentru statuile vivante pe care le am în repertoriu, întreg programul mă pune în situația de a fi propriul critic și a încerca să aduc produsul artistic într-o formă mult mai bună. Desigur, feedback-ul de la regizor este posibil, întrucât prin intermediul filmărilor, ne poate superviza evoluția. Ținem legătura prin call-uri video zilnice și primim mereu noi task-uri de îndeplinit. 

Spre exemplu, acum, pe lângă momentele individuale, dansurile și monoloagele din spectacole, pregătesc o cercetare și o lucrare despre Grecia Antică. Am timp suficient și pentru exerciții fizice, pentru că un actor trebuie să își mențină rezistența, am timp și pentru studiu la chitara, pentru a citi tot ce mi-am propus să citesc de-a lungul timpului (deși nici o pandemie nu ar putea suplini timpul acesta), să încerc rețete noi și să încerc să îmi rezolv task-urile restante pentru celelalte activități în care sunt implicată.”

Andreea Stan, lider, CL “Lotus” Tulcea

______________________________________________________________________________

„În perioada aceasta mă număr printre cei care sunt nevoiți să ajungă la birou. Procesul de învățare e continuu și trebuie să ne asigurăm că rămâne așa indiferent ce obstacole întâlnește. Așa că folosindu-mă de lucrurile dobândite la cercetaș dau o mână de ajutor la transpunerea evenimentelor, trainingurilor și conferințelor în on-line. 

În timpul pe care apuc să îl petrec acasă, am început să îmi bifez lucruri de pe lista de to-do, pe care le-am tot amânat până acum. Petrec mai mult timp în bucătărie și am reușit chiar să îmi organizez o mică grădină în balcon.

Trebuie să recunosc că lucrurile pe care le-am dobândit la cercetași mă ajută să trec mai ușor peste situația actuală și să caut partea pozitivă din ce se întâmplă. Anul acesta trebuia să mă deplasez împreună cu 400 de cercetași români în Polonia, însă din cauza COVID-19 evenimentul s-a amânat pentru vara anului 2021. Consider că a fost cea mai bună soluție pe care organizatorii puteau să o aleagă și mă bucur sincer că am mai primit încă 1 an în care pot organiza mult mai bine lucrurile și mă pot asigura că participanții vor avea parte de experiența vieții lor.”

Alex G Grigore, lider, Centrul Universitar București

______________________________________________________________________________

„Ceea ce păreau a fi trei săptămâni de incursiune temporală și spațială acasă, departe de cercetașii mei de la CUB, de facultate și de străzile Bucureștiului s-au transformat rapid într-o aventură pe frontul răbdării, un front delimitat de câteva ferestre, vreo patru pereți ici-colo și o ușă spre lumea de afară. Lumea de afară ce brusc și-a sucit coordonatele și ne-a aruncat înăuntru, acolo unde niciodată nu ne-am fi gândit că putem fi de ajutor.

Deși munții îmi lipseau mereu și suspinam adesea că din camera din Regie nu răsar Bucegii, după două săptămâni suferința mea a atins cote nebănuite. Așa că am campat în Curmătura Dormitorului și am aprins un mare foc pe YouTube, visând la zilele în care îmi voi topi iarăși talpa bocancilor la focul de tabără.

E cel mai bun moment să fim loiali, utili, disciplinați, curajoși și plini de însuflețire. Să înțelegem mai bine prima lege a cercetașului, „își pune interesele ţării şi colectivităţii deasupra celor personale” și să continuăm să facem fapte bune zi de zi, oricât de neînsemnate ar părea ele aici, din Creasta Biroului de Acasă.”

Daria Preda, senior, Centrul Universitar București

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

______________________________________________________________________________

„În primele zile când mi s-a dat parcă tot timpul din lume, mi se părea că ce se întâmplă e ireal și nu am știut ce să fac cu el. Pe parcurs m-am trezit și mi-am dat seama că acum e momentul. Momentul să mă pun pe scris, momentul să pictez ce aveam de mult timp în minte, momentul să citesc toate cărțile și să vizionez toate filmele de pe listă sau să învăț, cât de puțin, să gătesc. 

Avem noroc cu numeroasele teatre care au luat inițiativă și nu au lăsat cultura să fie înghițită de pandemie. Urmăresc cu plăcere spectacolele oferite în online și, în paralel, lucrez la scrierea unei piese de teatru.

În ceea ce privește viața de cercetaș, fac video-call-uri împreună cu patrula și încercăm să ne facem planuri de back-up pentru evenimentele pe care le așteptăm de atâta timp: campuri locale, Festivalul Luminii, hike-uri.”

Denisa Neațu, explorator, CL „Lotus” Tulcea

______________________________________________________________________________

„Plănuiesc să-mi redecorez camera zilele următoare, iar în felul acesta mă pregătesc și pentru decorațiunile pentru Festivalul Luminii. Cred că datorită cercetașilor am reușit să îmi dezvolt latura creativă și mă bucură că, deși sunt ocupată cu facultatea online, reușesc să îmi ajut Centrul Local.”

Irene Pampu, senior, CL „Lotus” Tulcea

______________________________________________________________________________

„Pandemia m-a surprins acasă cu părinții mei și spre deosebire de marea majoritate a celor din jurul meu, am ales să mă reîntorc la Cluj, orașul unde locuiesc în mare parte din timp. Cred că sunt de 4 săptămâni de când am reînvățat să locuiesc cu colegii mei de apartament. Gătim împreună, mâncăm de cină împreună și facem cu schimbul la mers la cumpărături. Cred că astea sunt momentele care îmi reamintesc de cercetășie: locuitul în cort timp de o săptămână cu colegii de patrulă, ideea de a mânca împreună și de a împărți mâncarea astfel încât să ajungă la toată lumea.

Facem sau nu camp de vară? Când ne vom revedea? Care va fi prima activitate față în față? Sunt întrebări la care nu avem răspuns. Nu știm cum și ce o să fie o vreme de acum încolo. Putem însă să ne adaptăm situației actuale, să ne implicăm în comunitățile noastre și să ajutăm chiar și câte un pic acolo unde putem. Indiferent că e o acțiune mică sau e o colaborare cu alte organizații, ca Uniți pentru Alba.

Timpul e mai relativ ca oricând și cred că e un moment bun să avem grijă de cei din jurul nostru și de noi, să fim curajoși și încrezători în puterile noastre, vioi și plini de însuflețire. „

Florina Pauleti, lider, CL „Axente Sever” Alba Iulia

Ziua Pământului este o zi specială pentru Planeta Pământ, care s-a născut în data de 22 aprilie, la inițiativa senatorului american Gaylord Nelson în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul față de mediu. În timp, Ziua Pământului a devenit un manifest la nivel mondial, celebrată de milioane de oameni din dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.

Știați că:

• ONU (Organizația Națiunilor Unite) a declarat Ziua Pământului ca sărbătoare oficială a Planetei Pământ și voce comună a tuturor celor care vor să se gândească la un viitor mai verde. (2009)
• NASA a lansat un site unde oamenii pot adopta părți ale Planetei Pământ. (2017)
• Publicarea bestseller-ului Silent Spring (New York Times, 1962) și declararea Zilei Pământului au fost primii pași spre creșterea conștientizării publicului cu privire la mediul înconjurător, punând din ce în ce mai mult bazele unei preocupări mai profunde către natură.
• 1990 a adunat pentru prima oară 200 de milioane de persoane și 141 de țări care să celebreze Ziua Pământului și să ridice problemele de mediu pe scena globală.

În anul 2020, Ziua Pământului va marca 50 de ani cu activități globale, prin mobilizarea a cât mai multor oameni din toată lumea pentru acțiuni care să aducă transformări pozitive planetei noastre.

Ca parte a Mișcării Cercetășești, avem responsabilitatea de a avea grijă de Planetă la fel de cum avem grijă unii față de alții, iar făcând mici pași împreună putem face mari schimbări.

În pregătirea pentru celebrarea Zilei Pământului lansăm o temă de gândit. Acum este un moment excelent pentru a vă gândi la utilizarea voastră de materiale plastice acasă și să vă gândiți la modul în care îl puteți reduce:

• Alegeți o cameră din casa voastră.
• Găsiți ceva în acea cameră care este din plastic.
• Puteți descoperi unde și cum a fost realizat?
• Cum afectează acest produs mediul înconjurător?
• Este reciclabil? Unde ajunge reciclarea voastră?
• Care ar fi un material alternativ plasticului?

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

______________________________________________________________________________

„Pentru mine, Paștele a fost întotdeauna despre familie. Provin dintr-o familie extinsă relativ mare, iar Paștele era primul moment din an care ne găsea pe toți împreună, în casa bunicilor de la țară. 

Dintre toți anii,  acesta a fost primul care ne-a prins departe unii de alții. Am sărbătorit Paștele acasă, în București, alături de prietenul meu și unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni precum și de cele două pisici ale noastre. Vineri și sâmbătă am încercat să gătim câteva dintre mâncărurile tradiționale mai puțin complicate (ceea ce ne-a luat, fără exagerare, ambele zile cu totul), iar duminică ne-am bucurat de rezultatele eforturilor noastre culinare, am ciocnit ouă roșii și câte un pahar cu vin, iar apoi am vorbit cu familiile noastre prin videocall. 

Am vrut să tratez aceste zile libere ca pe o pauză, astfel încât să pot reveni la finalul lor motivată și încărcată de energie. Le-am petrecut, în cea mai mare parte, fără internet și bucurându-mă de compania celor de lângă mine.

Nu sunt foarte sigură că m-aș mai înscrie la frământat cozonaci, însă experiența per total a fost, deși altfel, plăcută și interesantă.”

 Oana Ghiocea, vicepreședinte ONCR, CL Craiova

______________________________________________________________________________

Paștele sărbătorit la Centrul Cercetășesc Nocrich

„Aflându-ne în plină pandemie, am decis că este mai bine să rămân la Nocrich și să petrec aici Paștele. Cred că a fost una dintre cele mai multiculturale sărbători pe care le-am petrecut până acum. Am făcut împreună cu restul echipei cozonacii și pasca, am vopsit ouăle și a fost interesant pentru că în felul acesta vedeam diferențele culturale. Pe lângă asta, ne-am distrat copios, am încercat să jucăm un joc de societate și, la final, seara s-a încheiat cu vânătoarea ouălor de ciocolată noaptea, prin ploaie. Toate aceste amintiri au făcut din primul Paște la Nocrich un Paște diferit și special!  „

Beatrice, România

„Paștele la Nocrich a fost o experiență frumoasă, alături de oameni dragi. Am încercat să le arătăm și celorlalți care sunt tradițiile și obiceiurile noastre. Fiecare a contribuit, iar pentru voluntarii internaționali a fost cu adevărat o experiență specială. „

Nadia, România

„Mi-am petrecut ziua de Paște alături de familia din România. A fost un moment minunat și unic datorită locului, iurtei și, bineînțeles, a sentimentului de comuniune. Am descoperit o mulțime de tradiții, chiar și o nouă religie, iar pentru mine asta reprezintă un moment în familie. Mi-a făcut plăcere să cânt cu celelalte persoane și să ne rugăm împreună. Cel mai important lucru este ca am fost alături unii de ceilalți.  „

Camille, Franța

„Ceea ce face ca Nocrich să fie unic este multiculturalitatea sa. Așa că am sărbătorit Paștele de două ori. Pentru primul, am pregătit diverse tradiții din religia catolică, cum ar fi alergatul după ouăle de ciocolată în grădină, la fel cum obișnuim să facem și în Franța, și am mancat dulciuri tipice tradiției din Costa Rica. 

Sărbătorindu-l pe cel de-al doilea, a fost interesant să văd Paștele printr-o altă religie, prin prisma tradițiilor ortodoxe, și anume vopsitul ouălor roșii sau prepararea de cozonaci și pască. Mă simt norocos că am reușit să iau parte la toate acestea în Nocrich. „

Tristan, Franța

„Pentru mine a fost un Paște special pentru că am reușit să văd diferite tradiții, cum ar fi coloratul și ciocnitul ouălor sau gătitul mielului. Experiențele din acest Paște m-au impresionat și consider că asta este una din cele mai frumoase amintiri pe care le am aici în Nocrich. „

Bryan, Costa Rica

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

„Deși se simte ca o pauză din vechea rutină, carantina clar nu înseamnă pauză de la cercetasi. Fie că sunt cursuri de yoga, ateliere de noduri sau de origami, am avut mereu ceva interesant de făcut „la centru”. Cu patrula ținem strâns legătura și ne vedem oricând este lansată o provocare sau avem ateliere bazate pe funcții.”

Bianca Băluță, eXplorator, CL „Lotus” Tulcea

______________________________________________________________________________

„Pentru mine perioada asta de carantină reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale mele. Sunt un om al oamenilor – viața mea era clădită pe interacțiune socială și schimb de energie zilnic. Acum cât stau în carantină încerc să mă redescopar – citesc mai mult, gătesc tot ce-mi poftește sufletul, învăț să lucrez în diferite programe de editare sau să scriu. De altfel, nu pot să nu cercetășesc nici dacă trebuie să pastrez normele de distanțare socială – caut să fac ce știu mai bine și am învățat la cercetași încă de când eram mică – să ofer sprijin acolo unde mi se cere. Să mă asigur că oamenii din jurul meu sunt stabili din punct de vedere emoțional, ofer ocazional meditații la română pe zoom pentru cei de clasa a 12-a și încerc să donez ori de câte ori am ocazia pentru echipamentul medical.”

Anda Mărtinaș, senior, CUB București

______________________________________________________________________________

„Nu cred că trebuie să fii cercetaș pentru a face acțiuni de voluntariat sau caritabile, cred că depinde de felul fiecăruia.

Ce fac concret în această perioadă? În primul rând îmi este foarte greu cu această distanțare socială, eram obișnuită să fiu înconjurată de prieteni, să mergem să cântăm împreună la chitară, să ieșim la plimbări, să socializăm… Zilele acestea am încercat să ofer ajutorul comunității. Primul lucru, a fost să realizez un ziar local, online, cu sfaturi pentru această perioadă, activități de petrecere a timpului, rețete și testimoniale. Apoi, în fiecare zi de la ora 17, avem ora de lectură. Am citit cărți dintr-o colecție foarte simpatică, despre personalități ale lumii, actuale sau din trecut. Avem și un grup cu producători locali, am fost plăcut surprinsă să văd cum ia amploare și acest proiect!

Am construit o platformă online, cu medici, care doresc să ajute oamenii în această perioadă de criză. E fain să vezi cum toți prietenii vor să ajute, seara pui capul pe pernă împlinit…

Iar acum, de o săptămână, m-am specializat în cusut la mașină, facem măști pentru oamenii din Cristian. Iar ne-am strâns o gașcă faină de prieteni și ne-am pus pe treabă!

Sunt zile în care ajut o prietenă de la un ONG, să livreze produse bătrânilor, în această perioadă.

Totuși, așteptăm cu nerăbdare să ne vedem cu toții! După ce trece nebunia asta o să facem un mega party la noi în curte!” 

Bogdana Grapa, Lider,  CL „Ion Soiu” Cristian