Emailul unei mame către copilul ei cercetaş

Publicat pe de

Scumpul meu,

 

            Au trecut trei zile de cînd ai plecat de acasă, iar nouă ni s-a făcut deja dor de tine! Vorbim în fiecare zi la telefon şi sîntem încîntaţi să auzim cît de bine te simţi la Mogoşoaia. Erai atît de nerăbdător să pleci la Centenarul Cercetaşilor! Îmi amintesc şi acum că ţi-ai pregătit rucsacul cu două săptămîni înainte, iar în fiecare zi mai puneai cîte ceva în el.

 

            La plecare m-am emoţionat puţin. Era pentru prima dată cînd plecai doar tu de acasă. Prima oară cînd aveai să fii o săptămînă departe de noi. Şi mi-a fost frică, atît de frică să te las singur.

 

            Ai ajuns la Mogoşoaia şi primul lucru pe care l-ai făcut a fost să mă suni. Ce fericită  am fost! „Mamiiiiii, aici e totul verde şi atît de frumos”, mi-ai spus. Nu a trecut zi în care să nu mă suni şi să îmi povesteşti tot ce faci.

 

            La fel ai procedat şi în această dimineaţă. Era ora 9.00, tocmai luaseşi micul dejun şi mi-ai spus că eşti nerăbdător să începi activităţile din această zi. Mi-ai mai povestit că ieri ai întîlnit un copil puţin mai mic ca tine, alături de care te-ai jucat. Ţi-am urat o zi faină, după care am aşteptat nerăbdătoare următorul tău telefon.

 

            A venit pe la prînz, după ce ai mîncat, probabil. Mi-ai spus că şi azi ţi-a plăcut. Am fost atentă la orice detaliu pe care mi l-ai dat: mai întîi v-au sortat pe patrule după care ai fost alături de ceilalţi copii la cîteva ateliere. Ai început prin a primi cîteva sfaturi despre pictură de la cîţiva tineri veniţi special din Bacău, după care ai învăţat cum să te joci cu frisbee-ul.

 

            Mai apoi ai trecut pe la un atelier unde ai învăţat să faci forme din baloane, iar o fată ţi-a desenat o stea galbenă pe faţă. Erai foarte entuziast cînd mi-ai spus că ai învăţat să jonglezi cu beţe şi mingi. În final, ai ajuns la un cort spiritual unde ai încercat să colorezi atent  forme foarte complicate.

 

            Se pare că totul e bine şi mă bucur că te-am lăsat să te alături cercetaşilor. De fiecare dată cînd te văd alături de ei, îmi amintesc de perioada în care eram şi eu copil ca tine şi eram fericită în tabere. Ce mult timp a trecut de atunci! Dragul meu, profită cît mai mult de aceste zile. Nici nu îţi vei da seama cum va trece timpul.

 

            Seară te-am văzut la televizor. Ce mîndră am fost! Printre imagini cu doctorul Raed Arafat şi prezentatorul Cătălin Ştefănescu te-am văzut şi pe tine. Te-am privit mai întîi cum ascultai atent ce spunea doctorul despre voluntariat şi cît de important este să crezi mereu în ideile pe care le ai. Pe urmă, te-am văzut într-un grup de copii care învăţau să danseze. Aşa frumos erai!

 

            Pe la 23:30 m-ai sunat din nou. M-am speriat puţin. La ora asta ar fi trebuit să fii deja la culcare! Dar m-am liniştit cînd mi-ai spus că priveşti cel mai frumos foc de tabără din lume. Mi-ai mai spus că eraţi aşezaţi toţi cei 700 de cercetaşi într-un cerc imens. Pe urmă, mi-ai promis că în jumătate de oră te vei culca. Sper că te-ai ţinut de cuvînt.

 

Abia aştept să te întorci acasă. 

 

Cu dragoste,

mama ta.

 

Text şi foto de Bogdan Fechită