Național

S-a terminat! Şapte zile la Naţional. Patru zile la Regional. Iar acum sînt aici. Acasă. Camera e la fel cum am lăsat-o. Pe dulapul din colţ stau cîteva cărţi pe care vreau să le citesc. Pe pat a rămas perechea de blugi care nu a mai încăput în rucsac. Geamul de la balcon e încă deschis. Sunt din nou acasă.

***

Nici nu ştiu la ce să mă gândesc mai întâi. Ultimele două zile au trecut ca un fulger. Parcă acum o clipă mă trezeam în cortul meu uriaş şi fugeam în ultimele cinci minute să prind micul dejun. Era ieri, dimineaţă. Ultima zi întreagă de camp.

A fost ziua în care ne-au vizitat specialiştii din diverse domenii şi de la instituţii care ne-au fost partenere pe perioada acestui camp. Am căutat galaxii pe cer, am aflat lucruri inedite despre Microsoft, am învăţat să facem fotografii şi am practicat jocuri serioase cu pietre.

Printre toate acestea, un cadru uşor ireal: cercetaşii, cu console în mâini, se joacă în aer liber pe playstation. Dar nici asta nu mai e ireal cînd realizezi că cercetasii învaţă prin joacă, iar câteva minute petrecute la consola unui playstation te ajută să descoperi tehnologia din spatele jocului.

Ştiaţi că cercetaşii au propiul lor sport? Tot în ultima zi întreagă de camp am descoperit cum se joacă ScoutBall. Două echipe cu eşarfele prinse la spate încearcă să puncteze cu o minge de volei la poarta celeilalte. Atenţie, însă! Dacă ai mingea în mînă şi un adversar reuşeşte să îţi ia eşarfa de la spate, atunci eşti eliminat. Cum se înscrie? Prin pase cu mâna către coechipieri, fiecare echipă va încerca să ajungă la poarta celeilalte unde, dacă nu va fi blocat de adversari, va pune mingea chiar pe linia porţii.

Clipele frumoase trec mereu cel mai repede, iar aşa s-a întîmplat şi cu această zi. E ora 20:30, iar cercetaşii se strâng de peste tot în faţa scenei. E ultimul lor moment împreună, ceremonia de închidere. Primul lucru pe care îl auzi aici e noul imn al cercetaşilor. Şi nu o dată, ci de două ori.

După ce ne-am încălzit cu imnul şi cu câteva momente oferite de liderii cercetaşi, a urmat un mult aşteptat concert susţinut de Connect-R. Punctul forte a fost, însă, festivitatea de premiere, moment în care fiecare Centru Local a primit o plăcuţă din partea preşedintelui ONCR, Bianca Neşiu-Bedreag.

A urmat deschiderea capsulei timpului. Într-un vechi cufăr au fost puse câteva obiecte care au marcat Centenarul din acest an. El va fi redeschis peste 100 de ani. Spre finalul ceremoniei a fost coborât şi drapelul României pe versurile imnului naţional. Noaptea se termină în stil cercetăşesc, în jurul unui foc imens de tabără.

Suntem pe 7 august, ultima dimineaţă în camp. Ne desfacem corturile, ne împachetăm bagajele, ne îmbrăţişăm prietenii şi ne luăm la revedere. Au fost şapte zile în care ne-am jucat, am învăţat şi am evoluat ca persoane. Însă aceste zile nu au un final, deoarece aventura cercetăşiei mereu va continua. Fiţi gata!

***

Sunt acasă. Camera e la fel, dar sufletul meu e schimbat. E plin de entuziasm, de energie şi de fericire. Vă mulţumesc, cercetaşi!

Text şi foto de Bogdan Fechită

Dragă mamă,

Nu o să îţi vină să crezi ce am făcut astăzi! Pentru prima dată am ieşit din campus şi am plecat toţi cercetaşii să explorăm Bucureştiul. Am fost atît de ocupat încît nu am mai avut timp să te sun. Îţi povestesc acum tot ce am făcut.

Ne-am trezit foarte de dimineaţă, am mîncat repede şi am mai primit un pacheţel pentru prînz. Pe urmă, un autobuz ne-a luat şi ne-a lăsat chiar pe o stradă din Bucureşti. Eram doar eu şi încă şapte copii, iar împreună formam o patrulă.

Am primit o hartă şi a trebuit să ajungem  în mai multe puncte desenate pe ea. La fiecare din ele urma să fim supuşi unor probe. Pe traseu am apucat să vedem şi Bucureştiul.

Mami, azi a fost foarte cald! Dar asta nu ne-a oprit să încercăm să ajungem în cît mai multe zone de pe hartă. Noi am început de la statuia Lupoaicei. Prima provocare a fost chiar foarte faină: a trebuit să jucăm toată patrula twistter. Dac-ai şti ce amuzant era cînd ne întindeam fiecare şi încercam să atingem cu mîna sau cu piciorul pe punctul indicat!

Am pornit din nou la drum şi am ajuns într-un mic parc frumos. Aveam să aflu mai tîrziu că se numea Grădina Icoanei. Aici organizatorii ne-au pregătit o provocare foarte tare! Ne-au legat cu baloane de tot corpul şi trebuia să trecem tîrîş pe sub cîteva sfori. Baloanele erau foarte fragile, aşa că am fost atent să nu le sparg.

Am ajuns la Ateneul Român. Aici a trebuit să facem dansuri sincronizate. Pe urmă am trecut pe la Sala Palatului unde am fost legaţi cu toţii la ochi şi a trebuit să ne găsim unul pe altul în ordinea în care am fost numerotaţi înainte. Însă nu am avut voie să ne strigăm, ci doar să ne facem semne pe mîini. 

Era trecut de ora 12 cînd am intrat  în parcul Cişmigiu.După ce ne-am plimbat puţin pe alei, am primit şi prima provocare. Am jucat frînghia războiului! Am fost împărţiţi în părţi egale şi fiecare grup a încercat să îi atragă pe ceilalţi de partea lor trîgînd de frînghie.

Ştii ce mi-a plăcut cel mai mult? Chiar ultima provocare. După o scurtă oprire în parcul din care se vede Palatul Parlamentului, am ajuns în altul. Era Parcul Carol, întocmai ca regele acela care a ajutat la dezvoltarea cercetăşiei în ţara noastră.  Aici am primit o busolă cu cîteva instrucţiuni pe care, dacă le urmăream corect ajungeam la un punct de control. Ne-a luat cam 40 de minute, am luat-o de două ori în direcţii greşite, dar în cele din urmă am ajuns unde trebuie.

Pe la ora 15 ne-am îndreptat cu toţii spre Universitatea din centrul Bucureştiului. Imaginează-ţi doar cum este ca din toate părţile oraşului să se îndrepte spre acelaşi punct cercetaşi cu eşarfe la gît! Am ajuns şi ne-am aşezat cu toţii într-un cerc uriaş. Eram 700 de cercetaşi care formau un cerc perfect! Aproape cît toată Piaţa Universităţii! Atmosfera monotonă a oraşului s-a schimbat imediat. Strigătele noastre se auzeau peste tot. Am cîntat cu toţii noul imn al cercetaşilor. Mami, a urmat ceva foarte frumos. Am fost ales să alerg în interiorul cercului, iar în momentul în care treceam pe lîngă cercetaşi toţi ridicau mîinile şi încercau să bată palma cu mine. Am făcut valuri ca pe stadion!

Ultimul lucru pe care l-am făcut în oraş a fost să ne aşezăm toţi cei 700 de cercetaşi în aşa fel încît să formăm cifra 100 şi o floare de crin. De la etajul unei clădiri, cîţiva fotografi ne pozau de zor. 

Mami, sînt obosit. Merg să mă culc. Nu îmi vine să cred că mai sînt doar două zile şi se termină! 

Cu drag,

fiul tău

Text şi foto de Bogdan Fechită