Național

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

______________________________________________________________________________

„Pentru mine, Paștele a fost întotdeauna despre familie. Provin dintr-o familie extinsă relativ mare, iar Paștele era primul moment din an care ne găsea pe toți împreună, în casa bunicilor de la țară. 

Dintre toți anii,  acesta a fost primul care ne-a prins departe unii de alții. Am sărbătorit Paștele acasă, în București, alături de prietenul meu și unul dintre cei mai vechi și mai buni prieteni precum și de cele două pisici ale noastre. Vineri și sâmbătă am încercat să gătim câteva dintre mâncărurile tradiționale mai puțin complicate (ceea ce ne-a luat, fără exagerare, ambele zile cu totul), iar duminică ne-am bucurat de rezultatele eforturilor noastre culinare, am ciocnit ouă roșii și câte un pahar cu vin, iar apoi am vorbit cu familiile noastre prin videocall. 

Am vrut să tratez aceste zile libere ca pe o pauză, astfel încât să pot reveni la finalul lor motivată și încărcată de energie. Le-am petrecut, în cea mai mare parte, fără internet și bucurându-mă de compania celor de lângă mine.

Nu sunt foarte sigură că m-aș mai înscrie la frământat cozonaci, însă experiența per total a fost, deși altfel, plăcută și interesantă.”

 Oana Ghiocea, vicepreședinte ONCR, CL Craiova

______________________________________________________________________________

Paștele sărbătorit la Centrul Cercetășesc Nocrich

„Aflându-ne în plină pandemie, am decis că este mai bine să rămân la Nocrich și să petrec aici Paștele. Cred că a fost una dintre cele mai multiculturale sărbători pe care le-am petrecut până acum. Am făcut împreună cu restul echipei cozonacii și pasca, am vopsit ouăle și a fost interesant pentru că în felul acesta vedeam diferențele culturale. Pe lângă asta, ne-am distrat copios, am încercat să jucăm un joc de societate și, la final, seara s-a încheiat cu vânătoarea ouălor de ciocolată noaptea, prin ploaie. Toate aceste amintiri au făcut din primul Paște la Nocrich un Paște diferit și special!  „

Beatrice, România

„Paștele la Nocrich a fost o experiență frumoasă, alături de oameni dragi. Am încercat să le arătăm și celorlalți care sunt tradițiile și obiceiurile noastre. Fiecare a contribuit, iar pentru voluntarii internaționali a fost cu adevărat o experiență specială. „

Nadia, România

„Mi-am petrecut ziua de Paște alături de familia din România. A fost un moment minunat și unic datorită locului, iurtei și, bineînțeles, a sentimentului de comuniune. Am descoperit o mulțime de tradiții, chiar și o nouă religie, iar pentru mine asta reprezintă un moment în familie. Mi-a făcut plăcere să cânt cu celelalte persoane și să ne rugăm împreună. Cel mai important lucru este ca am fost alături unii de ceilalți.  „

Camille, Franța

„Ceea ce face ca Nocrich să fie unic este multiculturalitatea sa. Așa că am sărbătorit Paștele de două ori. Pentru primul, am pregătit diverse tradiții din religia catolică, cum ar fi alergatul după ouăle de ciocolată în grădină, la fel cum obișnuim să facem și în Franța, și am mancat dulciuri tipice tradiției din Costa Rica. 

Sărbătorindu-l pe cel de-al doilea, a fost interesant să văd Paștele printr-o altă religie, prin prisma tradițiilor ortodoxe, și anume vopsitul ouălor roșii sau prepararea de cozonaci și pască. Mă simt norocos că am reușit să iau parte la toate acestea în Nocrich. „

Tristan, Franța

„Pentru mine a fost un Paște special pentru că am reușit să văd diferite tradiții, cum ar fi coloratul și ciocnitul ouălor sau gătitul mielului. Experiențele din acest Paște m-au impresionat și consider că asta este una din cele mai frumoase amintiri pe care le am aici în Nocrich. „

Bryan, Costa Rica

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

„Deși se simte ca o pauză din vechea rutină, carantina clar nu înseamnă pauză de la cercetasi. Fie că sunt cursuri de yoga, ateliere de noduri sau de origami, am avut mereu ceva interesant de făcut „la centru”. Cu patrula ținem strâns legătura și ne vedem oricând este lansată o provocare sau avem ateliere bazate pe funcții.”

Bianca Băluță, eXplorator, CL „Lotus” Tulcea

______________________________________________________________________________

„Pentru mine perioada asta de carantină reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale mele. Sunt un om al oamenilor – viața mea era clădită pe interacțiune socială și schimb de energie zilnic. Acum cât stau în carantină încerc să mă redescopar – citesc mai mult, gătesc tot ce-mi poftește sufletul, învăț să lucrez în diferite programe de editare sau să scriu. De altfel, nu pot să nu cercetășesc nici dacă trebuie să pastrez normele de distanțare socială – caut să fac ce știu mai bine și am învățat la cercetași încă de când eram mică – să ofer sprijin acolo unde mi se cere. Să mă asigur că oamenii din jurul meu sunt stabili din punct de vedere emoțional, ofer ocazional meditații la română pe zoom pentru cei de clasa a 12-a și încerc să donez ori de câte ori am ocazia pentru echipamentul medical.”

Anda Mărtinaș, senior, CUB București

______________________________________________________________________________

„Nu cred că trebuie să fii cercetaș pentru a face acțiuni de voluntariat sau caritabile, cred că depinde de felul fiecăruia.

Ce fac concret în această perioadă? În primul rând îmi este foarte greu cu această distanțare socială, eram obișnuită să fiu înconjurată de prieteni, să mergem să cântăm împreună la chitară, să ieșim la plimbări, să socializăm… Zilele acestea am încercat să ofer ajutorul comunității. Primul lucru, a fost să realizez un ziar local, online, cu sfaturi pentru această perioadă, activități de petrecere a timpului, rețete și testimoniale. Apoi, în fiecare zi de la ora 17, avem ora de lectură. Am citit cărți dintr-o colecție foarte simpatică, despre personalități ale lumii, actuale sau din trecut. Avem și un grup cu producători locali, am fost plăcut surprinsă să văd cum ia amploare și acest proiect!

Am construit o platformă online, cu medici, care doresc să ajute oamenii în această perioadă de criză. E fain să vezi cum toți prietenii vor să ajute, seara pui capul pe pernă împlinit…

Iar acum, de o săptămână, m-am specializat în cusut la mașină, facem măști pentru oamenii din Cristian. Iar ne-am strâns o gașcă faină de prieteni și ne-am pus pe treabă!

Sunt zile în care ajut o prietenă de la un ONG, să livreze produse bătrânilor, în această perioadă.

Totuși, așteptăm cu nerăbdare să ne vedem cu toții! După ce trece nebunia asta o să facem un mega party la noi în curte!” 

Bogdana Grapa, Lider,  CL „Ion Soiu” Cristian

Pandemia ne-a dat peste cap toate planurile, ne-a afectat rutina zilnică și ne-a împins să reprogramăm evenimentele pe care le așteptam de la începutul anului, când singura noastră grijă era „Fără griji!”. Cercetașii simt dorul cuplit de activități, de ieșiri în natură, de timpul petrecut alături de prieteni, de cântările din jurul focului de tabără. De aceea suntem unii cu gândul la ceilalți, iar împreună reușim să trecem peste.

Jurnalul Cercetășesc de Pandemie surprinde noul nostru stil de viață, prin care vrem să oferim compasiune, conexiune și empatie cu fiecare dintre voi.

De obicei în perioada Paștelui noi suntem foarte activi în viața comunității noastre, la rugăciuni, pregătiri, Sfintele Liturghii, organizare administrativă etc. Anul acesta resimțim din plin neputința de a fi fizic lângă ceilalți lideri și cercetași. Totuși am reușit prin câteva inițiative să găsim soluții. 

Am participat la rugăciuni pe Zoom alături de eXploratorii din Centrul Local. Iar acum în perioada Pascală participăm la Sfânta Liturghie în sufragerie, online. Când se apropie ora e o atmosferă tare plăcută pentru că ne mobilizăm toți 4, ca o patrulă, să pregătim mica noastră biserică și avem chiar și miros de tămâie în cameră. E amuzant și când ne uităm în transmisia live să vedem cine a mai intrat dintre cunoscuți și ne bucurăm să le vedem numele de parcă ar fi cu noi în cameră. 

Astăzi cu siguranță masa în familia extinsă va fi tot online. Copiii noștri așteaptă momentul ‘campionatului’ de ciocnit ouă cu nerăbdare de fiecare dată și, ce să vezi, au calculat cu bucurie că anul acesta vor avea mai puțini adversari, deci mai multe șanse de câștig.

Ne rugăm mult să treacă toată lumea cu bine peste pandemie. Ne este dor de energia vieții de cercetași. Însă dincolo de toate neajunsurile reușim să surâdem și să cântăm chiar și în aceste momente. Spiritul cercetășesc ne ajută mult să rămânem încrezători, activi în moduri creative și ascultători, căci #stamacasa. E plăcut să trăim simplu și ne simțim bogați în intimitatea căminului nostru când sunetele cântării ‘Cristos a înviat’ se aud mai limpede. Paște binecuvântat tuturor!

Cristina Farcaș, Centru Local “Adormirea Maicii Domnului” București

_____________________________________________________________________________________________

Paștele 2020 a fost puțin diferit față de ceilalți ani, pentru că nu am mai putut sărbători în familia mare. A fost însă frumos să îl putem sărbători în familia restrânsă: am făcut pască cu mama în video-call spunându-mi pașii, am învârtit sarmale amândoi, am vopsit câteva ouă să avem ce ciocni și apoi în duminica Paștelui am petrecut în familie, am ascultat Sfânta Liturghie și ne-am bucurat de timpul petrecut împreună.

Sabina și Alex Grigore, Centrul Universitar București

În fiecare an între 15 martie – 15 aprilie, la nivel global, se serbează „Luna Pădurii”, un eveniment ce are rolul de a evidenția rolul pădurii în menținerea echilibrului în natură iar una din legile cercetașului spune: Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.

Aceasta sărbătoare își are începuturile încă din 1872, în SUA, ca o consecință firească a accentuării despăduririlor. În România, prima data a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al Cultelor și Instrucției Publice, sub denumirea „Sărbătoarea sădirii arborelui”.

Pădurea contribuie la bunăstarea fizică și spirituală a omului prin: producerea de oxigen; purificarea și retenția apei; protecția împotriva inundațiilor, a eroziunii și a alunecărilor de teren; susținerea și protejare a biodiversității; producția de lemn, fibre, biomasă etc.

La nivel global, pădurile acoperă momentan mai puțin de 30% din suprafața terestră. În România suprafața acoperită de pădure a scăzut dramatic în secolul 20, ajungând astăzi la 27,45% (potrivit Greenpeace România). Astfel, ne aflăm mult sub media țărilor UE de 32,4% și considerabil sub capacitatea și optimul calculat la 35% (Conform Planului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020). Conform unui studiu Greenpeace cu privire la evoluția suprafeței acoperite de păduri din România în intervalul 2000-2014 am pierdut câte 3 ha/ oră.

Datorită tăierilor efectuate de om și a unor calamități naturale, cum sunt furtunile puternice, dar mai ales, incendiile, astăzi există suprafețe întinse pe care pădurea a fost distrusă.

Efectele despăduririlor duc la:

• eroziunea solului și, implicit, scăderea fertilității lui;
• inundații și alunecări de teren;
• creșterea concentrației CO2 atmosferic și scăderea celei de oxigen;
• reducerea precipitațiilor prin scăderea cantității de apă din atmosferă, rezultată din “transpirația” plantelor;
• creșterea frecvenței și intensificarea vânturilor datorită absorbției căldurii de către terenurile defrișate, care generează diferențe de temperatură;
• dispariția multor specii de plante și animale care populează pădurile;

Pentru că suntem într-o perioadă unde activitatea s-a stopat la nivel global, natura a început ușor să se vindece sau cel puțin să respire. Chiar dacă nu putem ieși din casă să mergem să plantăm, ne putem gândi și planifica mai bine pentru la anul să creștem gradul de conștientizare în comunitatea noastră, fie că este vorba despre implicarea ei în acțiuni concrete, fie că este vorba despre implicarea autorităților locale. 

Dar ne putem aduce aminte cum a fost anul trecut la evenimentul de plantare de Luna Pădurii. Știați că?

• 12 grupuri de cercetași au avut acțiuni de plantare în comunitățile lor locale;
• 1028 de cercetași au plantat în 2019 alături de alți membri ai comunității: părinți, bunici, prieteni, etc;

Anul viitor vom fi și mai mulți!

#impreunapentrupadure

Poate și tu ești una dintre persoanele care au întrebat grupul de oameni cu eșarfe la gât ”ce cercetează?” și ai rămas puțin uimit de spiritul lor de aventură și omogenitatea lor ca și grup. Răspunsul e simplu: nu cercetează nimic.

Pentru cei care fac parte din Organizația Națională Cercetașii României, cercetășia reprezintă un mod diferit și calitativ de a-i educa pe toți cei care intră în contact cu activitățile specifice. Cum funcționează acest proces? Metoda Scout este lucrul care stă la baza fiecărei acțiuni ce se întâmplă în cadrul ONCR. Aceasta are în componență 6 arii de dezvoltare ce au rol în a oferi un echilibru fiecărei activități pentru a creea un mediu favorabil dezvoltării armonioase a cercetașilor.

Mai mult de atât, cercetășia reprezintă un mod de viață pentru fiecare persoană care alege să urmeze Legea și Promisiunea Cercetașului, concentrându-se și asupra conceptului de a învăța prin acțiune. Toate lucrurile menționate mai sus se petrec în natură, punându-se accent pe un sistem de progres personal care e specific fiecărei ramuri de vârstă, căutându-se mijloacele cele mai adecvate prin care un cercetaș îți poate urmări dezvoltarea.

Sprijină și tu programul de educație cercetășesc oferit în prezent celor peste 6000 de copii și tineri, descărcând și completând formularul pentru redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit de aici

Suntem mai mult de 60 de milioane de cercetași în întreaga lume, uniți printr-un sistem de valori bazat pe o Promisiune și o Lege. Totul a început atunci când o mână de tineri au avut curajul să-și pregătească cortul, bocancii și să plece la drum spre o aventură încă necunoscută. Tabăra a avut un adevărat succes și le-a demonstrat atât participanților, cât și liderului lor, Robert Baden-Powell, faptul că activitățile desfășurate și metodele aplicate și-au atins scopul de a contribui la educarea și formarea tinerilor.

Cine a fost Robert Baden-Powell?

Născut în Londra pe 22 februarie 1857, Robert Baden-Powell a fost un profesor, un artist, un scriitor și un erou național al Angliei. Copil fiind, a iubit dintotdeauna natura, aventura și animalele. S-a alăturat forțelor militare, descoperind astfel noi tehnici de învățare și noțiuni utile supraviețuirii în natură. Așadar, în 1907 acesta organizează o tabără-experiment pe Insula Brownsea la care iau parte 20 de tineri cercetași. În felul acesta ia naștere cercetășia așa cum o știm noi astăzi.

 „Un cercetaș este prieten cu toata lumea”, a scris BP în ”Scouting for Boys”. Această carte a schimbat perspective, fiind publicată în peste 100 de milioane de exemplare reușind să lanseze o mișcare cunoscută în toate părțile lumii, deținând titlul de cea mai importantă organizație de tineret la nivel mondial.

Din 1941 Baden-Powell trăiește prin milioanele de cercetași încurajați să se ridice, să își afirme valorile în care ei cred și să își lase amprenta în societate, amintindu-ne să ne păstrăm mereu sufletul liber.

Astăzi cercetășia continuă prin dăruirea și implicarea activă a celor 60 de milioane de membri din 224 de țări. Punând laolaltă ingrediente unice precum spiritul de aventură, educația și distracția, cercetășia reușește să se adapteze la o lume aflată într-o permanentă schimbare dar mai ales la dorințele și interesele diferite ale tinerilor de pe glob. Fiind inspirați de către fondatorul lor, cercetașii ajută la construirea unei lumi mai bune, în care oamenii sunt împliniți ca indivizi și joacă un rol constructiv în societate.

Cercetășia este o mișcare cu adevărat mondială și are un impact pozitiv nu doar în viața fiecăruia dintre noi, a membrilor ei, dar și a celor a căror viață o atingem într-un fel sau în altul prin fapta bună pe care-o facem în fiecare zi. 

Iar ăsta-i modul prin care vă propun să-l sărbătorim pe BP astăzi – să ne gândim, fiecare dintre noi, care-a fost rolul cercetășiei în viața noastră și care-au fost oamenii în viața cărora am avut o contribuție pozitivă, indiferent cât de mică, mulțumită lui. 

Creăm împreună o lume mai bună încercând să fim noi înșine mai buni, câte un pic în fiecare zi.

Andrei Avram, Președinte

La mulți ani!

Proiectul „Lumina Păcii de la Betleem” a fost inițiat în 1989 de către cercetașii din Austria si a devenit deja o tradiţie prin care mii de cercetaşi încearcă să lase în urma lor puţin bine, puţină linişte, puţină pace în sufletul aproapelui lor, în comunităţile în care trăiesc şi în ţările din care provin.

Astfel, anual are loc la Viena o ceremonie ecumenică (o ceremonie religioasă la care participă reprezentanţi ai diferitor confesiuni creştine: catolici, ortodocşi, anglicani, protestanţi, evanghelişti etc.) în care se oferă ca simbol o flacără aprinsă de la Grota de la Betleem. Distribuirea acesteia în Europa (cât şi în afara Europei) semnifică angajamentul și dorinţa cercetaşilor de a promova atât ecumenismul, cât mai ales PACEA ca modalitate de a relaţiona cu ceilalţi (fie că vorbim de relaţia cu cei din jur, de relaţii între ţări, de relaţii între confesiuni/ Biserici etc.).

Sub motto-ul “Seek Peace and Pursue it”, ceremonia de distribuire a Luminii Păcii de la Viena din acest a avut loc pe data de 14 decembrie la Biserica Sf. Leopold, parohia DONAUFELD, Kinzerplatz 19, 1210 Viena.

An de an, cu ajutorul cercetașilor inimoși, Lumina din peștera Bethleemului ajunge și în România.

Delegatia României a fost alcătuită din aproximativ 60 de cercetași, din 10 centre locale care în drumul lor spre casă s-au oprit în mai multe localități pentru a împărtăși mesajul de pace: Mănăstirea Hodoș – Bodrog, Arad, Deva, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Constanța.

Împărtășim cu voi Mesajul de pace din acest an:

Viața omului a fost dintotdeauna sub semnul căutărilor, frământărilor, nelămuririlor și al întrebărilor.
Acum 2000 de ani, Hristos a coborât în Ieslea Bethleemului pentru a răspunde acestor căutări și a ne învăța adevărată taina a vieții omului. El ne-a arătat că Iubirea este mai presus de judecată, de stigmatizare, de condamnare.
În urmă cu 30 de ani, în 1989, răspunsul căutărilor a apărut sub simbolul ecumenismului, prin prima ceremonie Lumina Păcii organizată în Austria.
Societatea de astăzi, răspunde acestor căutări prin împliniri personale, ce satisfac superficial nevoile egoiste ale ființei umane.
Noi credem însă, că sufletul omului tânjește după Pacea interioara, după Lumina Bethleemului, care ne învață să ne iubim aproapele, să îl acceptam și să îl primim cu bratele deschise în comunitatea noastră.
E de datoria noastră să ne însușim dragostea autentică pentru frații noștri și să transmitem mai departe Lumina Păcii, scriind astfel, istorie prin Dialogul Păcii și al iubirii.

În următoarea perioadă au loc ceremoniile din țară:

1. Bucuresti – 19.12.2019 ora 19:30, Catedrala Sf. Iosif (Palatul Arhiepiscopal, Strada General H. M. Berthelot 19)
2. Navodari – 19.12.2019
3. Iași – 21.12.2019 ora 11.00
4. Brașov – 21.12.2019
5. Bacău – 22.12.2019
6. Onești – 22.12.2019
7. Pildești – 23.12.2019 ora 17.00
8. Pitești
9. Tecuci

Fii Gata Oricând să aduci Lumina Păcii și în comunitatea ta!