Autor: Mihaela Girleanu

Viața la frontieră prin ochii cercetașilor (V)

Ce este acest jurnal? 

Am deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5 ore,    s-au mobilizat grupuri de voluntari în peste 15 orașe, Gata Oricând! să ofere cazare și să transporte oameni care fug din calea războiului. 

Mai mult ca oricând, în  asemenea momente de criză, putem vedea cu claritate rezultatele și impactul programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare pentru răspuns rapid și acțiune în comunitate. 

Tocmai de aceea, dincolo de cifre, rezultate și monitorizări în timp real, prin acest jurnal de frontieră, ne dorim să aducem mai aproape de voi experiențele personale ale cercetașilor activi în țară, poveștile, emoțiile și trăirilor lor autentice. Astfel, prin ochii lor, putem rămâne cu toții conectați la realitatea din teren. 

Ce-am văzut?

5 cercetași din CL NOVO Tîrgu-Mureș, ne povestesc despre interacțiunile lor cu refugiații, despre cum a fost și ce au simțit.

Eliza Moldovan, temerar. Sunt o persoană destul de veselă. Am fost în destul de multe campuri în cei 5 ani de cercetășie. Pentru mine a fost foarte emoționant. Am avut doi vizitatori ucrainieni. Erau destul de drăguți, dar nu știau foarte bine engleza. Aveau doar 4 și 7 ani. Au stat cu noi timp de 4 zile. Deși erau foarte drăgălași, se prefăceau că ne împușcă cu orice aveau în mână, cu orice jucărie. Cred că războiul ăsta o să-i marcheze pentru mult timp de acum înainte. 

Alexa Denisa, 20 de ani, senior. Am văzut multe persoane doritoare să ajute. Persoane speriate, dar totuși cu zâmbetul pe buze. Copii care nu prea înțelegeau ce se întâmplă cu adevărat. Pentru mine a fost o experiență nouă și frumoasă. Mă bucur că am reușit să ajut cât de puțin aceste persoane și să țin legătura cu ele pe parcursul călătoriei lor.

Am avut ocazia sa vorbesc cu un băiat în vârstă de 15 ani, care a plecat singur de acasă cu scopul de a ajunge în Spania, la bunicii lui, lăsându-și în urmă tatăl și mama. Mi-a povestit despre cum, din 3 in 3 ore, se auzea acea alarmă asurzitoare, care îi îndeamna să meargă în adăposturile subterane. Părea că trăiește într-un film.

Radu Ioanițescu, lider exploratori. Cercetaș de aproape 10 ani. Am fost voluntar 3 zile în cadrul Centrului de Refugiați de la Agafton, Botoșani. Într-una din zile am mers la punctul de graniță cu Republica Moldova, de la Stînca-Costești. Am văzut familii cu copii, mame, bunici, care se aflau într-un loc pe care cu siguranță nu și-l doreau, dar am văzut și zâmbete, speranță și putere pentru a înfrunta aceste momente extrem de dificile.

Frîncean Andrei, 19 ani, senior. Am fost la granița Sighet și am văzut foarte mulți oameni dornici de a-i ajuta, cu tot ce pot, pe refugiații ucraineni, fără a aștepta ceva în schimb. Am văzut o fetiță care aștepta refugiații cu flori, la intrarea în țară. A fost un moment foarte frumos și emoționant pentru mine.

Grig, lider asistent la lupisori, port cu mine carnetul de cercetaș din 1993 (cu pauze). Experiența mea la frontieră, limitată la o singura incursiune până la Halmeu, pe data de 28 februarie, în mod cert nu mai corespunde cu realitatea (poate drumul să fi rămas la fel, zece ore în total, dus-întors.). La momentul respectiv lucrurile se mișcau destul de haotic, autoritățile încă nu-și intraseră în atribuții (perimetrul nu era delimitat, accesul era liber până în clădirea Poliției de Frontieră, bazele de date nu funcționau, procedurile păreau greoaie și cu siguranță erau insuficient explicate refugiaților). Până și ONG-urile de-abia își făceau simțită prezența, la momentul respectiv, suportul fiind oferit predominant de localnicii vorbitori nativi de ucraineană. 

A fost copleșitoare imaginea refugiaților înșirați în diferite poziții pe lângă pereții clădirii Poliției de Frontieră. Parcarea era înțesată cu mașini ale căror pasageri, fie și unul singur, erau cu actele în neregulă. Sfâșierea familiilor puse să aleagă între trecut – să-și lase în urmă vârstnicii fără acte – și viitor – să-și țină copiii în frig și noapte, fără adăpost deasupra capului, printre străini vorbind o limbă neînțeleasă.

Ulterior, în contextul în care printre cei pe care i-am cazat la noi era și un băiețel de vreo 4-5 ani, am fost impresionați de îndârjirea cu care transforma orice jucarie, orice obiect într-o armă de foc, cu care ne împușca fără oprire.

Ce-am făcut? 

Eliza, temerar. Am ajutat doi băieți și alte 5 persoane. Tata i-a adus de la graniță și mama le-a făcut rost de cazare și mâncare, la o pensiune. Între timp, cei doi copii au stat la noi acasă. În timpul zilei, noi ne jucam cu ei ca să le îndepărtăm puțin dorul de casă și tristețea pe care am văzut-o în ochii lor, de când i-am întâlnit prima oară. A fost o experiență extraordinară, de neuitat, cu multe învățături! Am avut grijă de ei patru zile,  împreună cu familia. 

Dacă te implici în astfel de acțiuni, vei avea un sentiment și o stare excelentă! Faptul că tocmai am ajutat câțiva oamenii să își poată trăi viața mai departe, este cel mai de preț moment din viața mea. 

Alexa, senior. Am ajutat cu transportul persoanelor în diferite puncte de cazare, am făcut legătura între refugiați și alte puncte de ajutor din țară. Am ajutat la activarea cartelelor telefonice, le-am împărțit ceai și mâncare și am ajutat din punctul de vedere al comunicării în engleză. Am reușit să aducem puțină liniște în sufletele oamenilor prin gesturi mărunte: cazare și masă pentru o perioada scurtă de timp, transport până la următoarea destinație sau chiar până la destinația finală, și punerea copiilor în contact cu părinții lor.

Consider că este bine să te implici în astfel de acțiuni, deoarece te ajută să percepi într-un alt mod realitatea și să te pregătești pentru ea. Îți demonstrează că poți ajuta prin cele mai mici și simple acțiuni.

Andrei, senior. I-am ajutat pe cei de la UNICEF cu logistica refugiaților, cu orientare. Am oferit pliante și cartele SIM, și am adus 2 doamne de la graniță în Cluj Napoca. Am reușit să îndrumăm mulți oameni la intrarea în țară, făcându-le astfel (poate) viața puțin mai ușoară. E o experiență unică, îți arată noi perspective despre situații la care nu te-ai fi gândit niciodată.

Radu Ioanițescu, lider explo. Am oferit indicații pentru 2 familii (în total 10 persoane). Pentru una am rezolvat cazare în Cluj și am ajutat cu informații despre ruta lor către Budapesta. Pentru cealaltă familie am asigurat transport, cu mașina personală, de la Stînca-Costești pâna la Agafton, și am oferit informații despre ruta feroviară Verești-Cluj-Budapesta-Krakovia. Am călătorit alături de Denisa Alexa și Ștefana Negrea la Botoșani, și am fost de ajutor în trenul Verești-Suceava-Cluj.‟ 

Grig, lider asistent la lupisori. La solicitarea ONCR, am coordonat centralizarea resurselor la nivelul CL „NOVO” Tîrgu-Mureș, încă din 25 februarie. 

Am răspuns la o solicitare de preluare a unui grup de patru femei, doi copii și un cățel, luni 28 februarie din Halmeu. Grupul a reușit să intre în România, unde s-a rupt: am adus la Mureș doar copiii și una dintre mămici. Celorlalte femei și catelului le-am găsit cazare în Baia Mare pentru o noapte, până s-au soluționat problemele cu actele (prin aprobarea cererii de azil pentru una dintre doamne), după care grupul s-a reunit la Tîrgu-Mureș. Aici le-am oferit cazare, masă și sprijin (inclusiv activități cu copii, la care au participat și alți membri cercetași ai familiei mele). În final, două doamne au rămas în zonă, iar restul grupului a plecat mai departe, spre vest.

Pe 3 martie am mai fost implicat în consilierea unui alt grup, până la cazarea din Suceava, de unde au plecat spre Polonia, cu destinația finală Germania.

Începând din a doua decadă a lunii martie, implicarea personală a fost preponderent la nivel local. Am ajutat oameni atunci când au avut nevoie, creând o lume mai buna cu fiecare faptă bună, oricât de neînsemnată. Am lucrat în echipă, am găsit idei și proiecte noi, pe care încercăm să le ducem la capăt. Am transportat/cazat/îndrumat refugiați, dintre care cei stabiliți în zonă s-au implicat în activități de suport pentru cei veniți în valul doi. Am contactat autoritățile locale pentru a mapa, centraliza și sortar donații, și am pregătit activități cu specific cercetășesc pentru copii ucraineni stabiliți în zonă. 

Din foarte multe perspective, acest gen de implicare este esența cercetășiei. 

Educația pentru viață poate include mai multe aspecte legate de noua realitate: pregătirea unui survival kit pe care să pui mâna înainte de a ieși de urgență din casă, training pentru confecționarea unui adapost pentru noapte, a unui filtru de apă, etc. pentru că din păcate acest războiul ne subliniază faptul că acum este nevoie să fim Gata oricând! 

Este în continuare multă nevoie de ajutor. Orice ajutor, oricât de mic, contează. Fie că este vorba de o donație financiară, una materială sau timp oferit ca voluntar. Orice mână de ajutor contează. 

Cum ne poți susține?

Persoană fizică – ne poți susține printr-o donație, folosind formularul de aici

Persoană juridică – ne poți susține completând contractul de sponsorizare pe care să îl trimiți la mihaela.girleanu@scout.ro.

Dacă îți dorești să te alături acțiunilor voluntare ale cercetașilor, nu ezita să contactezi cel mai apropiat centru local. 


Viața la frontieră prin ochii cercetașilor (IV)

Ce este acest jurnal? 

Am deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5 ore, s-au mobilizat grupuri de voluntari în peste 15 orașe, Gata Oricând! să ofere cazare și să transporte oameni care fug din calea războiului. 

Mai mult ca oricând, în  asemenea momente de criză, putem vedea cu claritate rezultatele și impactul programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare pentru răspuns rapid și acțiune în comunitate. 

Tocmai de aceea, dincolo de cifre, rezultate și monitorizări în timp real, prin acest jurnal de frontieră, ne dorim să aducem mai aproape de voi experiențele personale ale cercetașilor activi în țară, poveștile, emoțiile și trăirilor lor autentice. Astfel, prin ochii lor, putem rămâne cu toții conectați la realitatea din teren. 

Ce-am văzut?

Am văzut oameni dornici să ajute. Trăirile au fost la cote maxime. Am fost năpădiți de emoții și impresionați de munca celorlalți voluntari. 

Ce ne-a marcat și mai tare, a fost dăruirea și dorința oamenilor de a ajuta, părinți, tineri cercetași, lideri și voluntari ai organizației. 

Ce-am făcut?

Cercetașii din CL Constantin Sapatino Iași, împreună cu cercetașii din  CL ,,Cutezătorii” Botoșani, s-au alăturat campaniei de întrajutorare a refugiaților. Cu ajutorul donațiilor oferite de părinții cercetașilor și de către cercetași, aceștia au reușit să sprijine material eforturile autorităților locale din Săveni care găzduiesc refugiați din Ucraina. 

Motorul acțiunilor are un nume: Andreea Asavinei, exploratoare din patrula Șosete cu șlapi. La chemarea ei s-au mobilizat mai multe patrule. Patrula Panterele Roz, coordonată de Ana Maria și Florin, au fost din nou la înălțime! Au strâns donații în alimente, au făcut sandwich-uri și pandișpane, care au ajuns direct la refugiații care au intrat în țară prin vama Sculeni. Felicitări panteruțelor!

Exploratorii s-au mobilizat și au strâns alimente pe care le-au predat la centrul de refugiați de la Egros. Împreună cu temerarii, au strâns donații financiare, din care au cumpărat pamperși și saltele, pe care le-au dus la centrul de refugiați de la cafeneaua din Piața Unirii.

În paralel cu aceste acțiuni, cu ajutorul unei mămici de temerar – Mihaela Brebu, au făcut rost de o mașină de spălat, care a fost montată într-un apartament, pus la dispoziția refugiaților de un alt părinte de temerar – Christine Radu, în care locuiesc două mămici tinere cu fetițele lor de 1 an și 1 an și jumătate. Acestea au ales să rămână la Iași, neavând unde altundeva să se ducă. 

Lupișorii au scris scrisori de compasiune și încurajare pentru copiii aflați în tranzit în Gara Iași, unde au făcut o vizită și au dus jucării donate, fructe și sucuri cumpărate din ce au strâns ei la patrulă.

Sprijinul nostru nu se oprește aici, vom continua să facem acțiuni prin care să facem lumea un pic mai bună.

Este în continuare multă nevoie de ajutor. Orice ajutor, oricât de mic, contează. Fie că este vorba de o donație financiară, una materială sau timp oferit ca voluntar. Orice mână de ajutor contează. 

Cum ne poți susține?

Persoană fizică – ne poți susține printr-o donație, folosind formularul de aici

Persoană juridică – ne poți susține completând contractul de sponsorizare pe care să îl trimiți la mihaela.girleanu@scout.ro.

Dacă îți dorești să te alături acțiunilor voluntare ale cercetașilor, nu ezita să contactezi cel mai apropiat centru local. 

(sursa: Marilena Haraga – Centrul Local Sapatino Iași, Organizația Națională Cercetașii României)


Viața la frontieră prin ochii cercetașilor (III)

Ce este acest jurnal? 

Am deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5 ore, s-au mobilizat grupuri de voluntari în peste 15 orașe, Gata Oricând! să ofere cazare și să transporte oameni care fug din calea războiului. 

Mai mult ca oricând, în  asemenea momente de criză, putem vedea cu claritate rezultatele și impactul programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare pentru răspuns rapid și acțiune în comunitate. 

Tocmai de aceea, dincolo de cifre, rezultate și monitorizări în timp real, prin acest jurnal de frontieră, ne dorim să aducem mai aproape de voi experiențele personale ale cercetașilor activi în țară, poveștile, emoțiile și trăirilor lor autentice. Astfel, prin ochii lor, putem rămâne cu toții conectați la realitatea din teren. 

Ce-am văzut?

Am sosit în vamă în jurul orelor 16:00. O mulțime de români așteaptă refugiați ucraineni pentru a-i ajuta. Bacul sosește, refugiații trec vama. Autoritațile, ISU și poliția de frontieră formează un culoar prin care refugiații trec. Sunt întâmpinați cu ceai cald, pături, alimente. 

Noi am adus pături, cartele telefonice și alimente la un cort unde se strâng toate materialele. Decid să mai aștept fiindcă vin din ce în ce mai mulți refugiați. Emoții puternice, femei cu copii în mașini trec granița cu bucurie că au scăpat cu viață, dar cu tristețe că au lăsat în urmă soții și tații copiilor lor acolo, departe, să lupte cu invadatorii.

O familie de etnici români trece granița și mă apropii de ei. Barbatul, un om trecut de jumătatea vieții, îmi spune că au venit din Ismail, au lăsat tot în urmă și că acum merg la niște rude la Galați. L-am întrebat dacă îi pot ajuta. Cu un zâmbet amar mi-a răspuns că îmi mulțumește, dar că se vor descurca.

Printre numeroșii oameni de bine am văzut și câțiva care tot făceau poze și live-uri. În mulțime nu pot să remarc un român care întinde un pachet cu dulciuri unui copil ucrainean cu o mâna iar cu cealaltă încearcă să imortalizeze exact momentul când copilul primește pachețelul. Este lesne de înțeles de ce scena asta mi-a lăsat un gust amar, însă îmi spun că este un caz izolat. 

Hotărăsc să aștept și următorul transport. În jurul orelor 04:00 sosesc foarte mulți refugiați, în timp ce numărul voluntarilor scade. Zăresc un domn ce ghidează oamenii spre centrele de refugiați din zonă. Îl abordez și aflu că este primarul localității Isaccea, Anastase Moraru. Mă prezint și îl întreb cu ce pot să ajut. Îmi încredințează două persoane, tată și fiu, pe care să le duc la București. Cei doi sunt din Odessa și își doresc să ajungă în Germania, la rude. Tatăl a putut trece granița pentru că avea dublă cetățenie. 

Pornim împreună către Mioveni. Odată ajunși acasă, Rami (tatăl) a luat legătura cu rudele din Munchen, pentru a îi anunța că sunt sănătoși și în siguranță. După o noapte petrecută alături de familia mea, plecăm împreună mai departe către București, cu destinația Gara de Nord, unde, cu ajutorul unor angajați inimoși de la CFR, reușim să cumpărăm biletele până la Munchen. Am rămas prieteni și suntem în continuare în legătură.

Ce-am făcut?

Am ajuns în vamă pe la ora 18:00. Atmosfera este complet diferită față de prima mea venire aici. Mulțimea de mașini cu voluntari a dispărut. Observ imediat, însă, un număr mult mai mare de corturi instalate de autorități sau de diverse ONG-uri. Organizarea este mult mai clară. Merg la o cabină ISU pentru a înregistra ce am adus pentru refugiați și pentru a afla cum pot să ajut mai departe. De data asta am venit cu alimente neperisabile (paste, conserve), pături, lanterne, baterii, fașe, dezinfectant, paracetamol și algocalmin. Voluntarii mă însoțesc în „zona gri” pentru a lăsa resursele. Tot ei îmi indică unde trebuie să merg pentru a prelua persoane care au nevoie de transport către București. 

În momentul în care ajung la corturile care adăpostesc refugiații, sunt copleșit de emoții puternice. Am în fața mea o mulțime de copii, femei și bătrâni. Se citește pe fețele lor un amalgam de emoții: îngrijorare, frică, oboseală și tristețe. Din când în când, se mai aude câte un râset de copil, ca un mesaj aducător de speranță și o ancorare în gândul că totul va fi bine. Iau cu mine, pentru drumul înapoi, două mămici cu doi copii, refugiați din Nikolaev. Înainte de a fugi au stat în adăposturi pentru a se proteja de bombardamente. Cu ajutorul Google Translate aflu că vor să ajungă la Arad. 

Înainte de a pleca, unul din voluntari ne roagă să lăsăm alimente și hăinuțe la Mănăstirea Saon, care se află la aproape 10 km de graniță și accept să le transport până acolo. Odată ajunși la mănăstire, o măicuță ne conduce la una dintre camere, unde sunt cazate două femei cu doi copilași. Le oferim hăinuțele, le zâmbim, nu am putut sa le zic nimic din cauza emoțiilor, însă mi-au spus” spasiba” și am plecat.

Pe parcursul celor 400 de km până acasă, am avut timp să aflu că Olea și Aleona, cele două mame pe care le conduceam, nu au niciun plan conturat încă, doar își doresc să ajungă cât mai departe de război, alături de cele două fetițe, Zlata și Emilia, în vârstă de 5 și 6 ani. Soții lor sunt rămași în Ucraina, așa că tot ce vor este să se întoarcă acasă cât mai repede, să fie din nou împreună. Familia mea le propune să rămână alături de noi și acceptă. La un moment dat, însă, Zlata spune ceva în ucraineană și mama ei amuțește. Mi-au dat instantaneu lacrimile când mama ei mi-a tradus ce spusese Zlata: „Mami, ce bine e că nu se mai aud bombe!”

Este în continuare multă nevoie de ajutor

Poveștile cercetașilor din teren sunt povești reale, pe care și alți voluntari le trăiesc zi de zi alături de refugiați. Este în continuare nevoie de ajutor, oricât de mic, fie că este vorba de o donație financiară, una materială sau de timp voluntar oferit. 

Cum ne poți susține?

Persoană fizică – ne poți susține printr-o donație, folosind formularul de aici

Persoană juridică – ne poți susține completând contractul de sponsorizare pe care să îl trimiți la mihaela.girleanu@scout.ro.

Dacă îți dorești să te alături acțiunilor voluntare ale cercetașilor, nu ezita să contactezi cel mai apropiat centru local. 

(sursa: Vasi Lazăr – Lider, Centrul Local Dacia Felix Mioveni, Organizația Națională Cercetașii României


Apel angajare – Asistent Administrativ

Mișcare cercetășească din România are în prezent peste 6500 de membri activi în peste 100 de comunități și un istoric de peste 30 de ani de activitate.

Ești curios/curioasă cum arată secretariatul unei astfel de organizații și cât de dinamică poate fi comunicarea zilnică? Dacă da, te invităm să citești apelul de angajare pentru postul de asistent/ă administrativ (în biroul din București) și hai să ne cunoaștem!

Ce avem de oferit?

  • O echipă faină care prețuiește mult valorile cercetășești și este Gata Oricând să găsească o soluție la orice nevoie;
  • Reprezentăm o organizaţie de top în domeniul educaţiei la nivel național și internațional;
  • Posibilitatea de dezvoltare personală şi formare la nivel naţional şi internaţional pe ariile de interes;
  • Program flexibil și apartenență la o echipă motivată să contribuie la misiunea organizației;
  • În fiecare zi vei ști că munca ta contribuie în mod direct la formarea de comunități de încredere pentru oameni ca tine și familia ta;

Cu ce ne poate ajuta persoana pe care o vom selecta?

  • Gestionează comunicarea prin email / telefon / poștă cu membrii organizației, cu instituțiile partenere sau cu diverși terți;
  • Administrează aplicația de gestiune a membrilor organizației;
  • Elaborează și urmărește proceduri de lucru în implementarea sarcinilor executive;
  • Redactează diverse adrese, adeverințe, rapoarte, notificări, newslettere la cerere;
  • Planifică și organizează ședințe de lucru / întâlniri / evenimente la nivel local, regional și național și gestionează aprovizionarea cu resurse și materii prime necesare desfășurării activității

De ce ai avea nevoie ca să ne poți ajuta și să fim eficienți?

  • Utilizarea calculatorului la nivel avansat (Microsoft Office – Word, Excel, Adobe, Power Point etc.);
  • Utilizarea internetului (inclusiv wordpress, google drive) şi a aplicaţiilor de poştă electronică (mailchimp);
  • Cunoaşterea limbii engleze;
  • Capacitate de învățare rapidă și abilități de comunicare;
  • Seriozitate și adaptabilitate;
  • Constituie un avantaj activitatea de voluntariat în cadrul ONCR.

Programul este full-time, iar activitatea va fi derulată în București, în Sediul Național al ONCR.

Dacă vrei să te alături echipei noastre, trimite C.V.-ul la adresa de email mihaela.girleanu@scout.ro, cu subiectul mesajului: Aplicație Asistent Administrativ, până la data de 03 aprilie 2022.

Evaluarea aplicaţiilor primite se va face cu respectarea principiului confidenţialităţii şi al egalităţii de şanse. Vor fi contactate numai persoanele care îndeplinesc cerinţele menţionate şi sunt selectate pentru interviu.

Te aşteptăm cu drag în echipa noastră să contribuim împreună la educația copiilor și tinerilor din România!


Apel de angajare – Coordonator program Solidaritate Ucraina

Deși situația din Ucraina ne-a luat pe toți pe nepregătite, Cercetașii României sunt Gata oricând pentru a veni în ajutorul celor care suferă de pe urma războiului. Pentru a putea gestiona proiectul „Solidaritate Ucraina”, lansăm un apel de angajare pentru poziția de Coordonator proiect.

Având mai mulți voluntari care au venit în ajutorul refugiaților și fiind implicați și în alte inițiative de solidaritate cu persoanele din Ucraina, avem nevoie de sprijinul tău pentru a avea o bună coordonare a proiectului.

Dacă vii în echipa noastră, te vei ocupa de:

  • Coordonarea grupurilor de cercetași care desfășoară activități logistice pentru a ajuta refugiații;
  • Asigurarea managementului proiectelor care asigură finanțarea programului Solidaritate Ucraina: comunicarea cu voluntarii implicați, asigurarea  managementul zilnic al proiectului – organizaţional şi conceptual; monitorizarea și evaluarea veniturilor şi cheltuielilor proiectului; monitorizarea implementării proiectului; realizarea de rapoarte periodice; participarea la diferite şedinţe pentru a asigura o bună coordonare a proiectului etc.;
  • Implicare în scrierea altor proiecte / solicitări care să asigure strângerea de fonduri în perioada imediat următoare

Ajută dacă:

  • folosești foarte bine suita Microsoft Office;
  • ești un bun comunicator / o bună comunicatoare;
  • ai experiență în coordonare de proiecte.

Dacă vrei să te alături echipei noastre, trimite-ne CV-ul tău la adresa de email mihaela.girleanu@scout.ro, cu subiectul mesajului: Apel de angajare – Coordonator proiect – Solidaritate Ucraina, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 martie 2022.

Evaluarea aplicaţiilor primite se va face cu respectarea principiului confidenţialităţii şi al egalităţii de şanse. Vor fi contactate numai persoanele care îndeplinesc cerinţele menţionate şi sunt selectate pentru interviu.

Te aşteptăm cu drag în echipa noastră să contribuim împreună la crearea unei lumi mai bune și la oferirea de ajutor celor care au cel mai mult nevoie!


Viața la frontieră prin ochii cercetașilor (II)

Ce este acest jurnal? 

Am deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5 ore, s-au mobilizat grupuri de voluntari în peste 15 orașe, Gata Oricând! să ofere cazare și să transporte oameni care fug din calea războiului. 

Mai mult ca oricând, în  asemenea momente de criză, putem vedea cu claritate rezultatele și impactul programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare pentru răspuns rapid și acțiune în comunitate. 

Tocmai de aceea, dincolo de cifre, rezultate și monitorizări în timp real, prin acest jurnal de frontieră, ne dorim să aducem mai aproape de voi experiențele personale ale cercetașilor activi în țară, poveștile, emoțiile și trăirilor lor autentice. Astfel, prin ochii lor, putem rămâne cu toții conectați la realitatea din teren. 

Ce-am văzut?

Pe parcursul ultimelor săptămâni am trăit diverse stări și experiențe. La început, am identificat locuri unde ne-am putea implica și lucruri pe care le-am putea face, ca să ajutăm. Când am ajuns prima oară, în vama Isaccea – panică generală! Războiul începuse de puțin timp, iar lumea era alarmată și dezorganizată. Fiecare încerca să ajute în felul lui, dar comunicarea între părți era precară. Însă, ușor-ușor, oamenii au început să se mobilizeze și să pună lucrurile în mișcare. Vama era plină de oameni, unii mai veseli, alții extrem de  panicați, cu ochii plini de frică. Nu știau pe cine să creadă sau cu cine să meargă mai departe. Nu poți simți emoția, empatia, dorința de a ajuta până nu îi vezi față-n față. La finalul fiecărei zile, sentimentul care ne oferă energie să continuăm este acela că, datorită ajutorului fiecăruia dintre noi, direct sau indirect, măcar o persoană este acum în siguranță. 

Printre toți refugiații care au trecut granița, se aflau și vârstnici. Oameni care ieri se uitau la televizor, azi stau în frig și speră să scape de tot ceea ce se întâmplă. Mulți dintre ei aveau nevoie de îngrijiri medicale și încercam să îi transportăm cât de repede la ambulanță. Nu este ușor să fii acolo, însă trebuie să fii puternic deoarece acei oameni au mare nevoie de asta. 

Ce-am făcut?

La început am ajutat la sala de sport din Isaccea, locul în care se strâng donații și sunt cazați refugiații în tranzit. Am pus umărul la cărat și sortat haine. Apoi, când Primăria Tulcea a organizat un cort de informare, am trimis voluntari. 

Am montat corturi pentru refugiați, aproape de Isaccea și câțiva cercetași merg să se joace cu copiii într-un punct amenajat pentru ucrainenii din Tulcea. În continuare, în vamă oferim ajutor oricând putem, cu toate resursele pe care le avem la dispoziție.

Am rămas plăcut surprins de mobilizarea noastră, a românilor. Foarte mulți oameni s-au implicat, încă din prima zi, au donat, au oferit cazări, au sprijinit cum au putut. Sperăm ca mobilizarea din acest moment să fie doar un început, o deschidere către implicarea continuă a oamenilor și în alte cauze umanitare. Să nu mai fie nevoie de asemenea dezastre, pentru a scoate la iveală forța și capacitatea pe care o avem de a ne susține unii pe alții. 

Este în continuare multă nevoie de ajutor. Orice ajutor, oricât de mic, contează. Fie că este vorba de o donație financiară, una materială sau timp oferit ca voluntar. Orice mână de ajutor contează. În plus, sentimentul avut atunci când ajuți pe cineva îți umple toată ființa și îți oferă speranță, pentru a continua să faci bine.

Cum ne poți susține?

Persoană fizică – ne poți susține printr-o donație, folosind formularul de aici

Persoană juridică – ne poți susține completând contractul de sponsorizare pe care să îl trimiți la mihaela.girleanu@scout.ro.

Dacă îți dorești să te alături acțiunilor voluntare ale cercetașilor, nu ezita să contactezi cel mai apropiat centru local. 

(sursa: Vlad Dragu – Centrul Local Lotus Tulcea, Organizația Națională Cercetașii României)


Cântec de pace/Peace Song

La inițiativa lui Nicu Romaniuc, cercetaș activ în Centrul Local Cetatea Nordului, România, lansăm o provocare pentru toate organizațiile de cercetași să împrăștiați un mesaj al păcii și dialogului prin crearea unui video cu acest cântec.

[ENG version] At the initiative of Nicu Romaniuc, an active scout at the Cetatea Nordului Local Centre, Romania, we are launching a challenge for all scout organizations to spread a message of peace and dialogue by creating a video using this song.

Dragi cercetași și cercetașe, 

De 2 săptămâni suntem martorii unei crize umanitare care are loc chiar în vecinătatea noastră, dar în același timp vedem cum adevărata putere și compasiune a oamenilor, cercetași, voluntari, organizații, cetățeni, dau naștere unei voci care străbate orice barieră de limbă sau cultură. 

Mulțumim tuturor celor care ajută local sau la granițe, celor care oferă suport medical și celor care oferă cazare sau sprijin refugiaților și îi îndemn pe cei care vor să acționeze de la depărtare să o facă într-un mod responsabil, fiind atenți la valul de informații și de emoții.

Putem ajuta acum și de acum având mereu sufletul cald și inima deschisă, pentru că doar așa putem opri ura și disprețul de a se răspândi.

Este vital să avem grijă de copiii și tinerii care trec prin momente confuze, anxioase, triste sau de îngrijorare. Să fim un sprijin moral pentru ei și să îi ajutăm. 

Pandemia ne-a învățat că trebuie în astfel de momente să ne păstrăm calmul, să gândim lucid și să ne susținem unii pe alții. Să ne ascultăm, să fim mai înțelegători și să contribuim împreună pentru a aduce pace și dialog în comunitățile noastre! 

Să privim cu admirație curajul și puterea pe care prietenii noștri ucraineni și ucrainence le-au adus pentru a-și proteja propria casă.

O primăvară cu pace! 

BiancaMesager al Păcii, România

[ENG version]

Dear boy and girl scouts,

For 2 weeks we have been witnessing a humanitarian crisis that is taking place right in our neighbourhood, but at the same time we`ve been seeing how the true power and compassion of people, scouts, volunteers, organizations and citizens gave birth to a voice that crosses any language or cultural barrier.

We thank all those who offer their help, locally or at the borders, those who offer medical assistance, take in refugees or help in any way they can and I urge those who want to act from afar to do so responsibly, paying attention to the flow of information and emotions.

We can help now and from now on with a warm soul and an open heart, because that is the only way we can stop the hatred and contempt from spreading.

It is vital that we take care of children and young people who are going through confusing, anxious, sad, or worrying times. Let’s be a moral support for them and help them.

The pandemic has taught us that in such moments we must keep calm, think clearly, and support one another. Let’s listen, be more understanding and contribute together to bring peace and dialogue to our communities!

Let us look with admiration at the courage and strength that our Ukrainian friends, men and women, have brought to protect their own home.

Have a peaceful spring!

BiancaMessenger of Peace, Romania

Versuri/Lyrics 

Love Will Find A Way

by Michael Franti & Spearhead


Cercetașii pentru Ucraina

Încă din prima zi a declanșării războiului din Ucraina, Cercetașii s-au mobilizat rapid pentru a oferi ajutor. În continuare, zeci de grupuri locale și sute de cercetași răspund zilnic nevoii de implicare și solidaritate pentru refugiați.

Ca organizație, am acționat în două direcții: crearea de materiale suport și promovarea păcii și a dialogului și sprijinirea activă și proactivă a eforturilor de ajutorare a refugiaților.

CE FACEM?

Educațional și strategic. Promovăm pacea și dialogul ca metodă de rezolvare a conflictelor. Totodată ne asigurăm că tot ce facem alături de copiii și tineri noștri se întâmplă într-un mediu sigur. 

Ajutorul eficient este de obicei o activitate pe termen lung, planificată și structurată. E adevărat că acum este momentul să acționăm, dar promovăm acțiuni eficiente care să dureze în timp ca mod de funcționare. Războiul în curs, din Ucraina, tulbură pacea noastră și creează incertitudine. Dacă vrem să ajutăm eficient, ar trebui să avem grijă de sănătatea și siguranța noastră și să continuăm normalitatea noastră. 

Sprijin direct și proactiv. Cercetașii voluntari au oferit sprijin la granițe (orientare  și traducere), cazare, masă și transport pentru refugiați. De asemenea, am implicat resurse umane în colectarea și sortarea de bunuri, atât în depozite organizate de noi, cât  și în alte locații din țară, alături de alte ONG-uri. 

Cu sprijinul a peste 230 de voluntari cercetași am reușit următoarele:

  1. să oferim îndrumare online sau la graniță la peste 700 de persoane prin organizarea voluntarilor cercetași în spațiile special amenajate de info-point,
  2. să transportam de la graniță aprox. 378 de persoane / 23.000 km parcurși,
  3. să mediem sau sa asigurăm cazarea și alimentația a aprox. 611 persoane în diverse orașe,
  4. să realizăm trei transporturi în Ucraina de medicamente și materiale sanitare,
  5. să realizăm patru transporturi cu produse neperisabile, materiale de igienă și îmbrăcăminte în Republica Moldova,
  6. să contribuim zilnic la sortarea și transportarea lucrurilor pentru refugiați (mâncare, apă, haine, paturi, obiecte de igienă etc.) în peste 8 puncte de colectare din țară,
  7. să ajutăm la derularea aspectelor logistice în 7 centre în care au fost cazați refugiați (sprijin informativ, servirea mesei, amenajare etc.),
  8. să ajutăm la dotarea și alimentarea taberelor de refugiați de la Botoșani.

 

CUM NE POȚI AJUTA?

Dacă vrei să sprijini și tu acțiunile noastre, o poți face donând orice sumă, pe pagina noastră doneaza.scout.ro.

Banii colectați intră în fondul apelului de solidaritate prin care susținem cazarea, masa și transportul cetățenilor ucraineni și cheltuielile adiacente voluntarilor implicați.

Le mulțumim și pe această cale, grupurilor de Cercetași din Alba-Iulia, Arad, Bacău, Bistrița, Botoșani, Brașov, București, Cluj-Napoca, Constanța, Dej, Deva, Drobeta-Turnu Severin, Galați, Hargita, Iași, Ilfov – Popești-Leordeni și Voluntari, Mediaș, Mioveni, Mureș, Neamț, Oradea, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Satu-Mare, Sibiu, Suceava, Târgu-Jiu, Tecuci, Timișoara și Tulcea, pentru spiritul de inițiativă, mobilizare și implicare. 

Materiale publicate de noi până acum:

(Cum) să vorbești copiilor și tinerilor despre război? (I)

(Cum) să vorbim despre războiul din Ucraina (II)

Viața la frontieră prin ochii cercetașilor (I)

Conturi de Social Media:

Facebook 

Instagram 


Viața la frontieră prin ochii cercetașilor (I)

Ce este acest Jurnal?

Ne-am mobilizat și deschis apelul la solidaritate pentru ucraineni în prima zi de război. În mai puțin de 5h, aveam mobilizate grupuri de voluntari în peste 15 orașe, pregătiți să ofere cazare, să transporte oameni care fug din calea războiului, să fie Gata Oricând! orice li s-ar cere. Alegem să comunicăm către voi toți acțiunile derulate de cercetași în această perioadă sub forma unui Jurnal al tinerilor cercetașilor care sunt activi acum la granițe. Cu mai multă claritate ca oricând, astăzi vedem rezultatele programului educațional cercetășesc care le formează tinerilor caractere puternice și abilitățile de viață necesare,  care le permit acum să acționeze și să fie proactivi în comunitate.

Ce-am văzut?

Sighet este unul dintre noile locuri ale speranței. Te pregătești tot drumul până acolo pentru diferite situații, dar nu se compară cu ceea ce va urma să vezi, să simți când observi diferite scene care au un mare impact emoțional: de la copilași aduși pe jos în pijamale și cu un ghiozdan mic în spate, la oameni cărora li se citesc frica și îngrijorarea în ochi pentru că prietenii lor încă nu au reușit să treacă de graniță, la oameni al căror chip plin de lacrimi este asaltat cu camere video și foto, lucru care nu conferă niciun fel de confort.

Noi, în general ca și români, dar și personal ca cercetași, ne-am mobilizat super rapid, ceea ce denotă solidaritatea și dragul de a ajuta. Asociații care au pachete cu mâncare, jucării și paturi, Crucea Roșie, SMURD, cercetașii, toată lumea este acolo să îi ajute pe cei care au nevoie, să se asigure că suntem în siguranță cu toții și că nu se va profita de acest moment de vulnerabilitate.

Cum spuneam, cu mobilizarea am stat bine toți, lucru care este de admirat, dar odată ajuns la fața locului îți dai seama că la organizare mai avem de lucru. Fiindcă totul s-a întâmplat într-un timp atât de scurt, cu toții a trebuit să găsim metode de eficientizare și să ne adaptăm la evenimentele ce aveau un flux continuu. Trebuia să găsești alternative pe parcurs, ceea ce crea o senzație de haos organizat.

Ce-am făcut? 

Cu ce am reușit noi, cercetașii dintr-un centrul Local din Dej să ajutăm? Am oferit transport spre cazări sau locuri de legătură cu alte țări și am găsit locuri de cazare în țară, la cercetași și prieteni ai cercetășiei. Ce a contat foarte mult a fost faptul că aveam lângă noi o vorbitoare de limba ucraineană, deoarece fără ea, fără cineva ,,din interior’’, era destul de greu să le demonstrezi refugiaților că intențiile tale sunt bune, ceea ce nu este deloc de condamnat având în vedere câte au trebuit să îndure. Un zâmbet și un gând bun ajută mai mult decât ne-am putut imagina în aceste momente.

Vă invităm și pe voi să faceți același lucru, să vă implicați așa cum puteți. Dacă am avea ajutorul vostru am putea eficientiza acest proces și pentru ei și pentru noi, în așa fel încât să le facem tuturor călătoria mai ușoară și mai plăcută. Confortul și siguranța lor reprezintă o prioritate în momentul de față așa că trebuie să ne organizăm și să ne împărțim sarcinile într-un mod echilibrat. Nu aveți idee cu câtă bucurie și recunoștință o să vă mulțumească cei pentru care vă dedicați chiar și doar o jumătate de zi. Suntem gata oricând!⚜️

 

(sursa: Suciu Adriana – Centrul Local Dej , Organizația Națională Cercetașii României


(Cum) să vorbim despre războiul din Ucraina (II)

Am pregătit următoarele sfaturi pentru liderii cercetași din țară, dar acestea pot fi utile și pentru educatori, părinți sau voluntari care lucrează cu copii și tineri în ONG-uri. Acest articol este o continuare / dezvoltare a primul articol pe acest subiect, pe care îl puteți regăsi aici.

Ca educator cercetaș, cum să te comporți în fața războiului din Ucraina? Ce să le spun cercetașilor și cercetașelor? Ce acțiuni să întreprindă? Cum să vă susțineți? 

Declanșarea războiului din Ucraina este un eveniment care necesită acțiuni chibzuite și o atitudine responsabilă din partea tuturor, în special a celor care au impact asupra educației tinerilor. Un reflex firesc poate fi tendința de a acționa spontan și de a te implica în acțiuni de ajutor, atât tu, cât și unitatea ta. Trebuie să ne amintim însă că sarcina principală a liderilor cercetași este activitatea educațională, în care siguranța copilului / tânărului este o prioritate, înțeleasă ca siguranță fizică și psihică. Să ne asigurăm că mesajele și acțiunile noastre iau în considerare anxietatea care poate fi cauzată de această situație și nu generează anxietate suplimentară. Va fi util să păstrați rutina obișnuită de lucru, ritmul întâlnirilor și ritualurile echipei, fiind totodată deschis în a discuta despre emoții și a vă implica în activități adecvate vârstei cercetașilor sau cercetașelor.  

În orice conversație despre război și situația din Ucraina este necesar să avem  grijă de persoana care pune întrebări. Fii atent, trăiește-ți emoțiile, acceptă-le în tine și în ceilalți. Nu nega sau escalada emoțiile tale. Gândește-te dacă ceea ce vrei să spui este un mesaj pe care un copil sau un tânăr care se află în fața ta îl poate înțelege. Uneori, mai ales în cazul cercetașilor mai tineri, oferă răspunsuri simple („în Ucraina este periculos acum, oamenii se tem și ne îngrijorăm și noi pentru ei”), în loc de povești detaliate. Modul în care interpretezi anumite evenimente și felul în care vorbești despre ele construiește o imagine a situației. Vorbește cu respect și despre fapte.  

Vorbește despre fapte și date. Nu catastrofa, permite-ți să „nu știi”. Niciunul dintre noi nu este specialist în război. Dacă nu știți răspunsul la o întrebare, răspundeți „Nu știu”. Este mai bine decât să discuți idei despre o situație necunoscută. Vor fi greu de evitat întrebările cercetașilor despre posibilitatea unui război și în România. Aceasta este o întrebare importantă. Când răspundeți, concentrați-vă pe fapte. Astăzi Rusia a atacat Ucraina și știm asta. Astăzi suntem în siguranță – acest lucru trebuie subliniat pentru a nu crește anxietatea copilului. Să ne concentrăm pe a fi în situația prezentă, aici și acum. Să nu ne facem viziuni și planuri de viitor, mai ales de genul „ce am face în cazul lui x”. 

Dacă în conversație există păreri foarte radicale sau stereotipe, merită să întrebați cu interes: „De ce crezi asta?”, „De unde ai această informație?” și să explici cu calm contextul mai larg. Încercați să utilizați informații verificate. Este bine să fii pregătit pentru diferite puncte de vedere și opinii despre conflictul actual și emoțiile puternice care le însoțesc. Dacă în echipa sau grupul dvs. sunt oameni din Rusia sau Ucraina, ar trebui să fiți deosebit de atenți la sentimentele lor și să vă asigurați că vor să participe la discuțiile despre conflictul actual. 

EMOȚII 

Nu vă prefaceți că subiectul nu există sau este ușor pentru noi. 

Nu evita subiectul, deși este dificil – nu te preface că nu se întâmplă nimic, ci urmărește cu atenție ce faci și de ce. Facem parte din comunitate și acest subiect va apărea oricum în acțiunile de strângere de fonduri, într-un fel sau altul. Pregătește-te pentru faptul că subiectul războiului va apărea în timpul întâlnirilor cercetașilor. Când te obișnuiești cu acest gând, îți va fi mai ușor să te ocupi de el la întâlnire. În același timp, asigurați-vă că munca cercetășească decurge cât de mult (pe cât posibil în situația actuală!) în conformitate cu ritmul stabilit.  

Războiul din Ucraina este o situație unică și foarte dificilă. Dacă simțim tensiune în legătură cu asta, să spunem clar. Numiți-vă emoțiile și nu le ascundeți, nu încercați să le subestimați. Tensiunile vor fi oricum vizibile și, diminuându-vă emoțiile, îi spuneți celuilalt că poate nici emoțiile sale nu sunt binevenite. Cu toate acestea, gândiți-vă cât de sigur este pentru dvs. și interlocutorul dvs. să le exprimați. Spuneți direct: „aceasta este o situație dificilă, sunt supărat de ea, voi cum vă simțiți? 

Să nu judecăm emoțiile și reacțiile copiilor și tinerilor noștri 

Fiecare dintre noi poate reacționa diferit la aceeași situație. S-ar putea să te simți dispus să vorbești despre război, despre nevoia de a te implica în eforturile de ajutorare, despre teama pentru tine și cei dragi sau e posibil să nu vrei să abordezi subiectul – fiecare dintre aceste reacții este în regulă și merită să faci un loc pentru fiecare dintre ele. Copiii au dreptul de a fi copii și de a nu fi interesați de politică și război, așa că respectați dorința de a vă juca și de a funcționa în mod obișnuit. Acesta nu este un moment bun pentru educația istorică. Încercați să nu generați asocieri și transferuri inutile.  

Dacă observați o schimbare în comportamentul unei persoane, puneți întrebări, încercați să numiți ceea ce vedeți. Doar pentru că nu vorbim despre frică nu înseamnă că va dispărea. Sarcina adulților este să-i ajute pe copii să facă față dificultăților și să le numească.  

Amintiți-vă că în mediile noastre există oameni de diferite vârste, deci și cu diferite niveluri de maturitate emoțională și capacitatea de a-și comunica emoțiile. Încercați să observați emoțiile, să le puteți gestiona, iar în relația cu ceilalți să arătați empatie, fără a vă lăsa copleșiți de emoțiile celorlalți.

ACȚIUNE

Verificați ce știu copiii și de ce cunoștințe au nevoie 

Merită să limitați singur urmărirea informațiilor despre război, dar și să le sugerați acest lucru copiilor și  tinerilor. Este greu să le verificăm credibilitatea, iar excesul lor mărește anxietatea pe care o simțim. (Notă: TikTok este saturat cu conținut din Ucraina, multe înregistrări ale atentatelor sunt false). Dacă ești în contact cu părinții copiilor și tinerilor  din grupul tău, este o idee bună să-i încurajezi să facă același lucru și să monitorizezi chiar mai mult decât de obicei la ce se uită copiii lor. 

Acesta este un moment bun pentru a-i întreba dacă știu ce sunt știrile false și dacă sunt conștienți că nu toate informațiile care vin la noi sunt adevărate. Poate că au propriile idei despre cum să verifice informațiile sau poate că trebuie să fie îndemnați (întrebând adulți de încredere, verificând în alte surse, pe site-uri confirmate și credibile etc.). 

Nu spori sentimentul de neputință – concentrează-te pe sfera ta de influență 

Vrei să acționezi și să ajuți? Grozav! Credem că sunteți gata să inițiați multe acțiuni de ajutor necesare și valoroase. De asemenea, vă puteți alătura activităților autorităților sau ale altor organizații neguvernamentale. Înainte de a propune unei echipe să se implice într-o anumită acțiune, luați în considerare dacă participarea la ea este adecvată vârstei și abilităților lor. Alegeți doar acele activități care sunt susținute de organizații binecunoscute care asigură siguranța voluntarilor. Acțiunea poate elibera tensiunea. Puteți vorbi despre cât de utile sunt astfel de acțiuni și care sunt scopul și sensul lor (ajutor real pentru refugiați, dar și gesturi care încurajează reflecția, gândirea, luarea de inițiative etc.). Atât ajutorul direct, cum ar fi organizarea de cadouri pentru cei nevoiași, cât și ajutorul simbolic, este valoros. De exemplu, realizarea de insigne galbene și albastre sau afișe care încurajează oamenii să participe la colectarea articolelor necesare pentru refugiați. Totul depinde de vârsta copiilor și tinerilor tăi. De asemenea, fii gata să refuzi să te implici într-o activitate. Să ne amintim că ceea ce distinge organizația de cercetași este frăția noastră, care poate (și trebuie) să fie realizată în primul rând prin a fi împreună. Poate fi util să direcționăm sprijinul către o anumită persoană – în condiții adecvate pentru persoana pe care dorim să o sprijinim. Să încurajăm acțiuni prietenoase față de copiii și tinerii din grupurile noastre – atât cei care vin din Ucraina, cât și toți cei care se simt anxioși. Nu uita de inițiativele comune care pot genera emoții bune. 

Ajutorul eficient este de obicei o activitate pe termen lung. Merită să planificați implicarea unui grup sau a unei echipe în ajutorarea Ucrainei în așa fel încât să fiți conștienți de următorii pași și de o perspectivă pe termen lung. Depinde de noi, liderii, să controlăm tendința de a acționa impulsiv, necugetat, și să-i învățăm pe copii și tineri să planifice. Este adevărat că acum este momentul să acționăm – și dacă ne simțim în măsură, ar trebui să ne angajăm în activități în funcție de vârsta și posibilitățile noastre. Totuși, să nu pierdem normalitatea și să o luăm copiilor. Războiul în curs, din Ucraina, tulbură pacea noastră și creează incertitudine. Dacă vrem să ajutăm eficient, ar trebui să avem grijă de sănătatea și siguranța noastră: să dormim suficient, să mâncăm, să facem exerciții și să facem mișcare, să bem cantitatea potrivită de apă, având grijă de noi. Dacă asigurăm îndeplinirea nevoilor noastre, îngrijirea nevoilor de bază ale copiilor și tinerilor noștri, vom putea oferi ajutor celorlalți mai eficient, mai mult timp și cu rezultate mai bune. În același timp, fii înțelegător cu tine însuți. Să nu ai așteptări nerealiste de la tine, că vei face totul 100%, că planul de întâlnire trebuie finalizat la minut sau că vei putea răspunde la fiecare apel, toate deodată. S-ar putea să observi o schimbare în comportamentul tău – observă-l, nu-l judeca. Întreabă-te, care este motivul reacției tale? 



Sursa txt: Jak rozmawiać o wojnie w Ukrainie | Związek Harcerstwa Polskiego (zhp.pl)